A murit Corina Untilă, eroina Revoluţiei din 1989 din Timişoara. „România a mai pierdut un erou”

Corina Untilă suferea de mai mulţi ani de cancer, boală cu care s-a luptat din răsputeri, dar care, în cele din urmă, a învins-o. Lăsată fără pensia de revoluţionar în anul 2014, chiar dacă a fost împuşcată în abdomen şi aruncată într-o maşină plină cu cadavre în timpul Revoluţiei din 1989, Corina Untilă a rămas demnă şi a continuat să se lupte cu boala care o măcina.

Citeşte şi O federaţie a revoluţionarilor din Decembrie 1989 îi scrie lui Iohannis: Vă cerem să nu folosiţi Revoluţia Română în scopuri electorale

Din nefericire, eroina de pe podul Decebal s-a stins din viaţă la numai 49 de ani.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Astăzi, eroina Corina Untilă a fost înmormântată în oraşul pe care l-a apărat la Revoluţie: Timişoara.

Alte articole

EXCLUSIV Viața în clandestinitate în perioada comunismului. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Străbunicul celebra Sfânta Liturghie pe masa pe care luam prânzul, dar cu mare prudență. Securitatea ne fila continuu”

CTP dezvăluie informaţii noi despre rolul lui Ion Iliescu în Revoluţia din 1989: „Eu nu ştiam acest lucru. Nu ştiu dacă îl vom vedea împins de cap în maşina poliţiei”

Povestea eroinei Corina Untilă, eleva împuşcată la Revoluţie

Corina Untilă avea aproape 18 ani în decembrie 1989 şi era elevă. Pe 16 decembrie, a plecat de acasă, împreună cu câţiva prieteni, chiar dacă tatăl a încercat să o oprească.

„A scăpat în noaptea de 16/17 când au început arestările. S-a ascuns într-o scară de bloc de milițienii, securiştii şi militarii care începuseră să ia de pe stradă de-a valma pe toți cei pe care puneau mâna. Îi băteau cu sălbăticie și îi aruncau în dubele și mașinile inspectoratului MI (Daciile albe si Aro din care ulterior au și tras). Ea s-a ascuns și a scăpat.

S-a întors acasă, s-a spălat și a ieşit din nou. A plecat împreuna cu alţi timișoreni să cheme studenții din cămine. Auziseră ca o parte din arestați erau la sediul Militiei și dacă ieseau și studenții ar fi putut să meargă în coloană și să le ceară eliberarea. Au iesit puțini. Erau în vacanță, iar cei dinăuntru fuseseră încuiaţi în cămine. Au ieşit câțiva.

S-au pornit și au ajuns la podul Decebal. Dar era blocat de militari și Tab-uri. Au fost somați să se oprească și să plece. Au strigat: ‘Noi suntem poporul! Pe cine apărați?’.

Tânărul care o ținea de braț a avut o presimțire sumbră: ‘Să plecăm ăștia o sa tragă!’.

Şi au inceput să tragă. Corina a avut noroc. A tras-o cineva în jos şi glonțul a lovit-o în abdomen. I-a rupt o coasta și i-a perforat plămânul. Au urcat-o plină de sânge într-o mașină printre gloanțe și cadavre. S-a recuperat foarte greu. În primele luni din 1990 cand toata lumea se bucura, Corina statea in pat.

Corina Untila nu a cedat și după 1990 a condus o asociație a revoluţionarilor timișoreni și s-a luptat pentru ca povestea Revoluție sa fie spusă asa cum a fost. Vocea ei, ca și a celorlalți a fost treptat acoperită de manipulările și dezinformările ticăloase ale celor interesați a adevărul sa fie îngropat. Au invins-o.

Apoi in 2015 i-au luat indemnizația de invaliditate. Au chemat-o la București, s-au uitat la rana ei și i-au spus: ‘S-a vindecat frumos’. Ponta a schimbat legea. Nu se mai încadra.

Se încadrau alții. Alții care au facut Revoluția la televizor sau care nu au facut-o deloc. Sau chiar au tras împotriva celor care au făcut-o. Cei care râd cinic când aud pe cineva vorbind despre Revoluție, idealuri și sacrificiu. Ei au meritat, Corina nu. Ei merita in continuare. Corina nu. Pe ei o sa ii vedem peste cateva săptămâni la televizor, la conferințe și la depuneri de coroane.

Se împlinesc 30 de ani, nu? Şi ce ne mai plac nouă sărbătorile astea rotunde! Chit că nimeni nu înţelege, nu vrea şi nu are chef să sărbătorească”, se arată într-o postare a lui Mădălin Hodor pe Facebook.