Andrei Caramitru spune că ”era de așteptat” să fie mărite taxele pe proprietate, întrucât acestea reprezentau, încă de acum doi ani, un jalon din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Economistul adaugă, pe de altă parte, că nu îl șochează atât noul nivel al dărilor, cât taxele aplicate salariilor mici – ”cele mai mari din Uniunea Europeană”.
”Taxele de proprietate erau un jalon PNRR, deci trebuia să se întâmple asta cu câțiva ani în urmă. Asta e o realitate și efectiv n-au făcut-o pentru că nu știau cum să calculeze. Deci cumva trebuiau mărite, era de așteptat. Eu știam de acum doi ani că trebuie să plătim mai mult. Dacă erai atent, sigur că a fost prost comunicat, lumea n-a știut că se va întâmpla asta. Mulți s-au speriat, evident că nu e un mesaj pozitiv, dar era cumva necesar. Problema noastră fundamentală nu este cât e taxa x, y sau z. E o problemă de logică a statului și de o logică fiscală. Și le iau pe rând.
În lumea asta există două modele mari și late. Cum îți organizezi un stat? E modelul mai degrabă anglo-saxon, în care sunt taxe mari pe proprietate, taxe mai mici pe muncă și pe profituri, taxe mari pe mașini, deci cumva împărțit în așa fel încât să ai taxe mici atunci când ești activ și taxe mai mari pe anumite active pe care le deții în acea țară, ca un fel de subscription că stai în acea țară, cum e, de exemplu, în Singapore. Dar asta vine și cu alte elemente. Vine cu, de exemplu, un sistem de pensii mai degrabă privat către pilonul doi și trei, vine cu un sistem mai privat de asigurări de sănătate. Deci este un anumit mecanism care a fost făcut în țările capitaliste. Vorbim de Olanda, Anglia, America, Singapore, parțial Elveția.
Există modelul ăla și modelul germano-francez, în care sunt taxe foarte mari pe muncă, taxe foarte mari pe profit, pe dividende și taxe mici pe proprietate.
Eu cumva întotdeauna am preferat primul model, pentru că e un model pro-business. Al doilea model e mai mult un model care funcționează bine dacă ești un simplu angajat și nici măcar nu-ți deții casa.
Noi nu suntem nici în modelul 1, nici în modelul 2. Un fel de chestie care se repară pe parcurs, în funcție de câți bani avem sau n-avem. Când avem suficienți bani, dăm scutiri la diverse categorii și dăm pensii speciale și când nu mai avem bani, punem leucoplastul. Mai mărim aici, mai mărim în stânga, mărim în dreapta, fără să avem o gândire de ansamblu. Ori asta e foarte grav, pentru că, cum îți organizezi sistemul fiscal, asta duce către o direcție de dezvoltare sau nu a țării.
Eu nu sunt șocat de taxele pe proprietate în mod neapărat. Sunt mai degrabă șocat de taxele pe muncă pe salariile foarte mici, care sunt cele mai mari din Uniunea Europeană. Aceasta a cauzat mare parte din lipsa de activitate în multe zone mai sărace. Emigrația masivă a dus la ceva rău.
Am o problemă că sistemul de sănătate și de pensii e subfinanțat, deși plătim foarte mult, pentru că câțiva plătim pentru toți și ceilalți nu plătesc nimic, dar beneficiază. Am probleme că sunt pensii speciale care nu sunt contributive de niciun fel. Deci avem multiple probleme. Asta e doar una din ele. E o consecință a faptului că statul n-a reușit să regândească ce vrea să facă și ce stat vrea să fie. Și, cumva, e un al 10-lea leucoplast pus pe undeva, pentru că e ușor să iei taxe pe imobile, că știi care sunt, alea sunt, aia e.
Sunt oameni care spun da, suntem de acord să plătim taxe mai mari pe proprietate. Este în regulă dacă știm unde se duc, pentru că, dacă se duc banii în salarii, pentru funcționărime, e un lucru, dacă se duc banii pentru asfalt, parcuri, iluminat, este altceva. Unde se duc banii ăștia?”, a spus Andrei Caramitru.
Pe de altă parte, economistul subliniază că noile taxe, din punctul său de vedere, nu acoperă nici măcar salariile din administrație la 70 la sută dintre localitățile țării.
”La nivel central, 85 la sută din taxe se duc pe salarii și pensii, ca să fie extrem de clar. Deci rămân 15 la sută pentru diverse lucruri și e departe de a fi suficient, pentru că de asta autostrăzile nu le facem din banii noștri, ci din banii UE. Asta e partea de buget central.
Când vorbim de bugete locale, avem zone cum sunt orașele mari dezvoltate și sectoarele din București care o duc bine bugetar. București însă, Primăria Generală, nu duce bine financiar. Satele mici, orașele mici o duc extrem de prost financiar. Adică taxele nu acoperă, pentru 70 la sută din localități, nici măcar salariile angajaților de acolo. Deci se compensează cu bani care vin din bugetul central, care acoperă restul de salarii și alte ajutoare sociale, plus investițiile care se mai fac pe acolo prin Saligny. Deci problema fundamentală aici nu e de taxe, e că noi avem 70 la sută localități care nu sunt sustenabile financiar. Deci, dacă tu nu poți măcar plătești salarii din ce taxe încasezi în comunitatea aia, înseamnă că trebuie să pui mai multe comunități la un loc și să ai servicii mai eficiente ca să mai rămână și niște bănuți în plus, să investești ceva din localitatea ta”, consideră Caramitru.
Tot economistul Andrei Caramitru anticipează că o stabilitate la nivel guvernamental va duce la scăderea deficitului bugetar spre 6 la sută. Chiar și așa însă, avertizează el, rămâne ”această frustrare latentă în societate”, cauzată de faptul că ”anumite lucruri care sunt evidente nu se întâmplă”.
”Mergem pe ipoteza că va fi echilibru politic (în 2026 – n.r.), nu intrăm într-o criză politică totală. Deci dacă guvernul ăsta mai stă un an și bugetul despre care se discută va fi cam în direcția aia, deci dacă nu exagerează, vom vedea o consolidare fiscală majoră. Deci eu mă aștept undeva să scădem spre un 6 la sută deficit, poate 5,3 – 6,3, în zona aia, ceea ce e foarte bine.
E mare lucru că s-a evitat o recesiune, mare lucru, adică în momentul când tragi până în halul în care s-a tras, ca să treci de la un 8-9 la sută deficit la un 4 la sută, cam toate țările intră în recesiune când se întâmplă așa ceva. Lumea a înțeles, avem o problemă, plătim mai mult, hai să facem ceva. Există această frustrare latentă în societate care s-a manifestat anul trecut prin votul pentru extremiști, care n-a venit dintr-un motiv economic.
Frustarea s-a acumulat tocmai din faptul că anumite lucruri care sunt evidente nu se întâmplă. Și lumea are senzația că orice ar vota, oricum nu se întâmplă nimic. Deci ce sens mai are votul? Hai să mergem spre extreme. Aici e problema, cumva sistemul nostru de putere pare să fie blocat și incapabil de a se ajusta la realitate”, a explicat, la digi24, Caramitru.