Oxigenul atomic de pe Marte a fost detectat pentru prima dată în urmă cu 40 de ani, în timpul misiunilor „Viking” şi „Mariner”, însă de atunci nu au mai fost realizate astfel de descoperiri. Substanţa îi va ajuta pe cercetători să afle modul în care planeta a evoluat în ultimele miliarde de ani.
„Este extrem de dificil să estimezi cantitatea de oxigen atomic de pe Marte”, susţine Pamela Marcum, cercetător NASA.
SOFIA este un observator spaţial construit pentru a detecta şi analiza radiaţiile infraroşii din spectrul electromagnetic. În cadrul misiunii demarate de cercetătorii americani, dispozitivul va fi folosit cu scopul de a studia compoziţia stelelor, a nebuloaselor planetare şi a atmosferelor planetelor, atât în interiorul cât şi în exteriorul Sistemului Solar, potrivit Descoperă.
În prezent, mai multe detectoare specializate se află la altitudini cuprinse între 11,3 şi 13,7 km deasupra solului marţian. Acestea au fost dispozitivele care au detectat oxigen atomic în mezosfera planetei. Datele obţinute în urma analizelor au fost publicate în revista „Astronomy and Astrophysics”.
Chiar dacă oxigenul atomic nu se găseşte într-o cantitate atât de însemnată precum oxigenul molecular, respirabil, acest lucru nu înseamnă că este mai puţin important. El are un rol-cheie în cadrul mai multor procese, cum ar fi fluxul de energie şi masa în interiorul şi exteriorul atmosferei planetei Marte sau controlul temperaturii de pe această planetă.
Nu în ultimul rând, prezenţa oxigenului atomic influenţează modul în care atmosfera planetei roşii se evaporă în spaţiul cosmic. Mai mult decât atât, studierea acestei substanţe prezente în atmosfera marţiană le va permite cercetătorilor să afle modul în care ea a început să dispară în urmă cu câteva miliarde de ani.