Ortodoxe
Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Mc. Calistrat și Epiharia
Greco-catolice
Sf. m. Calistrat și cei împreună cu el; Sf. Vincențiu de Paul
Romano-catolice
Sf. Vincențiu de Paul, pr.
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 27 septembrie.
Mitropolitul Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia) în 1650, având din botez numele de Andrei. Ajuns de tânăr la Constantinopol și având o inteligență deosebită, a învățat bine limbile greacă, arabă și turcă, precum și arta sculpturii, a picturii și broderiei.
În jurul anului 1690, a fost adus în Țara Românească, de Constantin Brâncoveanu. Aici a învățat meșteșugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar, după un an, a fost călugărit și hirotonit preot.
În perioada 1691-1694 și 1701-1705 a condus tipografia domnească de la București, unde a tipărit 18 cărți, îndeosebi cărți de slujbă.
A întemeiat o nouă tipografie la Mănăstirea Snagov (1694-1696). A fost numit egumen al acestei mănăstiri, tipărind 14 cărți, dintre care patru în limba română, iar celelalte în greacă, slavonă și arabă.
În 1705, a fost ales episcop de Râmnicu Vâlcea, păstorind timp de trei ani. Și aici a întemeiat o tipografie, la care a tipărit zece cărți. După trei ani a fost ales mitropolit al Țării Românești (1708).
Ca mitropolit a avut o activitate însemnată: a zidit biserici, a fondat din temelie Mănăstirea Tuturor Sfinților din București, astăzi Mănăstirea Antim, a făcut numeroase milostenii celor săraci și celor iubitori de carte.
Mitropolitul Antim Ivireanul a scris și tipărit și numeroase predici de apărare a credinței ortodoxe și a dogmelor acesteia, numite „Didahii”, dovedindu-se prin aceasta un iscusit teolog, ierarh și propovăduitor al Sfintei Evanghelii.
A fost închis din porunca turcilor și trimis în surghiun la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe drum însă a fost bătut de ostași și aruncat în râul Tungia, lângă Adrianopol, găsindu-și în acest fel sfârșitul.
Pentru viața sa curată și pentru contribuția însemnată pe care a avut-o la înnoirea spirituală a vieții bisericești din acele vremuri prin tipărirea de cărți de slujbă și de învățătură, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat ca sfânt, fiind pomenit în fiecare an la 27 septembrie.
Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, şi Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolit de Rustavi (reprezentantul Patriarhului Georgiei), înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. La eveniment au fost prezenți ierarhi antiohieni, români şi georgieni.
De asemenea, a fost sfinţită şi noua raclă care adăposteşte moaştele sfinţilor aflate în cadrul lăcaşului de cult.
În cuvântul său, Patriarhul României a evidenţiat faptul că în istoria acestui aşezământ monahal se regăsesc numele a doi sfinţi martiri: Sfântul Antim Ivireanul şi Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu.
Această biserică a început să fie zidită după planurile, cu cheltuiala şi osteneala Sfântului Antim Ivireanul în anul 1713 când încă era în viaţă şi pe tron Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanul, domnitorul Ţării Româneşti. Însă ea a fost finalizată şi sfinţită doi ani mai târziu, în 1715, când nu mai era în viaţă Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu pentru că a suferit moarte de martir în 1714 din partea aceluiaşi Imperiu Otoman care a condamnat la moarte şi pe sfântul Mitropolit Antim, doi ani mai târziu, în 1716. Deci, iată cum la resfinţirea bisericii ctitorie a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul se întâlnesc doi martiri, a precizat Patriarhul României, conform Trinitas Tv.
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre lucrările de restaurare efectuate recent la acest aşezământ monahal şi a subliniat faptul că acest locaş de cult reprezintă o moştenire deosebită de la Sfântul Antim Ivireanul.
Această Biserică, aşa cum vedeţi, a fost mult restaurată, împodobită cu vitralii şi candelabre noi şi cu suporturi pentru cele două icoane pe care le-a pictat chiar Sfântul Antim Ivireanul. Sfântul Antim nu a fost numai tipograf iscusit, ci şi sculptor, iconar, arhitect, caligraf şi miniaturist. A avut foarte multe daruri. De la el mai avem păstrate chiar uşile de la intrare sculptate cu mâna lui, coloanele de la intrare şi catapeteasma aceasta sculptată în piatră. Deci, avem o moştenire deosebită.
Imediat după slujba de târnosire a altarului Mănăstirii Antim a avut loc slujba de sfinţire a muzeului amenajat în incinta aşezământului monahal, precum și a picturii clopotniței lăcaşului de cult ctitorit de Sfântul Antim Ivireanul.
La final, Patriarhul României a acordat mai multe distincţii persoanelor care au sprijinit lucrările efectuate la aşezământul monahal din centrul Bucureştiului.