Ortodoxe
Cinstirea Sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos; Sf. Mc. Proclu și Ilarie; Sf. Cuv. Mihail Maleinul; Sf. Veronica; Sf. Cuv. Paisie Aghioritul (Dezlegare la pește)
Greco-catolice
Sf. m. Proclu și Ilarie
Romano-catolice
Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
Icoana Maicii Domnului numită „Prodromița” este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos.
Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, în ziua de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte.
„Prodromița” este o icoană zugrăvită în chip minunat, în anul 1863, în Țara Românească. În acel an, ieroschimonahul Nifon, primul stareț al Schitului Prodromu, și ieroschimonahul Nectarie au ieșit din Sfântul Munte Athos și au venit în țară, dorindu-și o icoană a Maicii Domnului, care să fie așezată în biserica cea nouă.
Cei doi părinți au găsit în Iași, un bătrân pictor evlavios, Iordache Nicolau, cu care s-au învoit să facă această icoană. S-au tocmit însă ca să lucreze numai cu post și aspră rânduială.
Iconarul a primit învoiala și a lăsat într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului Prodromu date despre zugrăvirea acestei icoane: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, și în vremea lucrului a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: După ce am terminat veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fața Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos; iar după ce am dat gata mâna întâia și a doua, apucându-mă de noapte ca să termin de zugrăvit, privind eu la chipuri am văzut că totul a ieșit dimpotrivă, pentru care foarte m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. Și așa, făcându-se seară, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind că a doua zi sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul de lucru.
După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă să-mi lumineze mintea, ca să pot isprăvi Sfânta Icoană; și când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desăvârșit, precum se vede. Eu văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși greșeală am făcut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”
Icoana Prodomița este pictată pe lemn de tei, având un metru înălțime și 0.70 metri lățime.
Astăzi este prăznuit și Cuviosul Paisie Aghioritul, un mare sfânt grec contemporan din Biserica Ortodoxă, cunoscut monah de la Sfântul Munte Athos.
Sfântul Paisie Aghioritul s-a născut la 25 iulie 1924 în Farasa Capadociei. În Farasa a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a pus la botez numele său. La scurtă vreme familia sa a ajuns în Grecia, în urma schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia.
Familia Sfântului Paisie s-a stabilit în Konița, unde acesta a terminat școala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar.
În 1945 s-a înrolat în armată, a fost lăsat la vatră în anul 1950. După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat Sfântul Munte, unde s-a stabilit definitiv (la Mănăstirea Esfigmenu) în 1953. Acolo, în 1954, a fost făcut rasofor și a luat numele de Averchie.
În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, unde viețuia ca monah și un unchi de-al său. Acolo a fost făcut „stavrofor” și i s-a dat Schima mică cu numele de Paisie.
În 1962, a plecat în peninsula Sinai. A revenit la Sfântul Munte în 1964 și s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinților Arhangheli.
A primit Schima mare la 11 ianuarie 1966.
Sfântul Paisie Aghioritul a adormit întru Domnul la 12 iulie 1994, fiind îngropat în incinta Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Suroti, lângă Tesalonic.
Cuviosul Paisie Aghioritul a fost un mare ascet care a trecut pe pământ, un monah ortodox care a sprijinit întreaga lume cu rugăciunile sale, arată http://cuviosul-paisie-aghioritul.blogspot.ro. Într-o zi obișnuită îl vizitau la chilie o sută — două sute de oameni, pentru a-i primi sfatul. Atunci când ieșea din Sfântul Munte pentru ai vedea pe femei și pe bolnavi care nu puteau veni la Athos, mii de persoane așteptau la rând pentru a lua binecuvântare și a vorbi puțin cu părintele Paisie. De asemenea, primea mii de scrisori.