Ortodoxe
Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul şi Domnica
Greco-catolice
Sf. cuv. Gheorghe Hozevitul; Sf. cuv. Domnica
Romano-catolice
Botezul Domnului
Sf. Severin, abate
Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 8 ianuarie.
A trăit la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea. Numele de Hozevitul provine după acela al chinoviei sale, Mănăstirea Hozeva.
Mănăstire ortodoxă foarte veche, Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, care este aşezată pe panta abruptă a malului vestic al văii pustiului Hozeva, pe drumul ce leagă Ierusalimul de Ierihon, a fost ridicată în secolul al V-lea. Potrivit tradiţiei aşezământul a fost ridicat pe locul unde a stat ascuns Sfântul Proroc Ilie vreme de trei ani şi şase luni şi unde a fost hrănit de corbi (III Reg. 17, 5-6). La sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul celui de-al VII-lea, sub egumenia Sfântului Gheorghe Hozevitul, mănăstirea a ajuns la cea mai mare înflorire.
Sfântul Gheorghe s-a născut în insula Cipru, având un frate care a intrat în monahism, vieţuind în Mănăstirea Koloman, din apropierea Iordanului. Sfântul Gheorghe, rămânând orfan, a ajuns la o mănăstire din Creta, de aici s-a îndreptat la Locurile Sfinte, şi în cele din urmă la fratele său, la Mănăstirea Koloman. Însă, stareţul de aici nu l-a primit în obştea mănăstirii, dar l-a încredinţat stareţului Mănăstirii Hozeva, unde s-a nevoit în rugăciune şi ascultare.
Mănăstirea Hozeva, care acum îi poartă numele Sfântului Gheorghe, adăposteşte moaştele sale şi pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul.
Tot astăzi este pomenită Sfânta Cuvioasă Domnica. Sfânta Domnica s-a născut în Cartagina, Africa, în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), din părinţi bogaţi, greci de neam, dar păgâni. Şi-a părăsit casa părintească, a venit la Constantinopol unde a fost botezată de către patriarhul Nectarie. A intrat în monahism şi a fost diaconiţă la biserica patriarhiei. A ridicat o mănăstire lângă Constantinopol şi a trecut la Domnul în timpul împăratului Zenon (474-491) la o vârsta înaintată (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).