Charlotte Brontë (n. 21 aprilie 1816 – d. 31 martie 1855) a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză și cea universală.
CHARLOTTE BRONTE s-a născut la Thornton și și-a petrecut copilăria și tinerețea la Haworth, bucurându-se de educația sporadică, lectura independentă și libertatea de acțiune ce li se oferea tuturor copiilor din familia ei. Un an petrecut la o școală ieftină pentru fiice de preot, la Cowan’s Bridge, unde mâncarea proastă și disciplina exagerat de severă au ruinat sănătatea surorilor ei mai mari Maria și Elizabeth, moarte la 10 și respectiv 11 ani, i-a oferit lui Bronte materialul pentru zugrăvirea școlii din Lowood în romanul „Jane Eyre”.
În 1831 CHARLOTTE BRONTE a fost trimisă la școala din Roe Head, Dewsbury. Corespondența cu prietenele cunoscute aici, care a durat până la moartea sa, constituie sursa pentru cele mai multe informații biografice despre ea. După trei ani petrecuți acasă ca instructoare a surorilor ei, a revenit la școala de la Roe Head ca guvernantă pentru alți trei ani. În tot acest răstimp, Charlotte nu încetase să scrie. Eforturile ei literare au fost însă descurajate de Robert Southey căruia îi trimisese un manuscris. În vederea deschiderii unei școli pentru fete, Brontë a plecat împreună cu sora sa Emily la Bruxelles ca să învețe limbi moderne, petrecând un an ca elevă, iar un al doilea ca profesoară la pensionul Heger. După eșuarea proiectului și după decăderea definitivă a fratelui lor Branwell, surorile Brontë s-au concentrat din nou asupra activității literare, editându-și pe cont propriu poeziile și oferindu-și romanele la diferite edituri. În 1847 lui Charlotte i-a fost refuzat romanul „The Professor”, dar editorii s-au declarat dispuși să-i accepte un alt roman, „Jane Eyre” (1847), care era dedicat lui Thackeray și care a cunoscut un mare succes.
CHARLOTTE BRONTE, Coperta primei ediţii a romanului Jane Eyre
În anul triumfului literar al lui Charlotte, Branwell a murit, iar la înmormântare Emily a răcit și ulterior s-a îmbolnăvit de tuberculoză. La sfârșitul anului a murit și Emily. În primăvara anului 1849, Anne Brontë s-a stins și ea din viață, lăsând-o pe Charlotte singură. Aceasta a mai scris două romane, „Shirley” și „Villette”, iar în 1855 s-a căsătorit cu vicarul tatălui său. A mai trăit încă un an și a murit de tuberculoză, în timp ce era însărcinată.
Romanul Jane Eyre, de CHARLOTTE BRONTE, este povestea captivanta a unei orfane careia viata, initial cruda cu ea, iiva oferi la final fericirea prin materializarea povestii de dragoste pe care o traieste.Evenimentele care duc la formarea personalitatii eroinei sunt redate cu acuratete inca din copilaria acesteia cand Jane resimte din plin efectele conditiei sale sociale: „[…] cele mai vechi amintiri din existenta mea includeau asemenea aluzii. Aceste reprosuri legate de dependentamea devenisera un refren monoton si neclar in urechile mele -foarte dureros si zdrobitor[…]”.Sentimentul inadaptarii este resimtit acut „eram in totala disonanta cu Gateshead Hall, nu semanam cu nimeni de acolo, nu aveam nimic care sa se armonizeze cu doamna Reed, cu odraslele ei sau cu servitorii preferati.”Aceasta constientizare va provoca revolta copilului care realizeaza ca este nedreptatit si va ducela indepartarea ei de Gateshead Hall, introducand-o in universul de la Lowood. Sunt accentuateastfel sentimentele descrise, dar si efectul lor in formarea caracterului personajului, Jane Eyre fiind in fond un Bildungsroman. Conditiile de la Lowood nu par a fi o imbunatatire a vietiieroinei, dar, de abia aici, infometata si insingurata, va cunoaste prietenia alaturi de Helen Burnssi admiratia fata de directoare, domnisoara Temple.Relatia dintre Jane si angajatorul ei, Edward Rochester poate fi lecturata ca o frumoasa siromantica poveste de dragoste fara a analiza in profunzime implicatiile scenelor descries.Putem observa interventia ei pe doua planuri, ambele vizand pozitia femeii in societate. Pe de oparte, Jane, inferioara din punct de vedere social domnului Rochester, isi afirma fatis egalitateacu acesta, ignorand conventiile sociale si aparand drepturile femeilor sarace de a aveasentimente la fel de nobile si de puternice ca ale femeilor din clasele superioare. Finalul romanului este unul de basm: cei doi indragostiti se casatoresc si traiesc fericiti pana laadanci batraneti. Ultimul capitol incepe cu o adresare directa care reafirma independenta de decizie a femeii: „ Cititorule, m-am casatorit cu el.Jane Eyre este un roman capabil sa satisfaca gusturile oricarui cititor. Exprimarea simpla,neafectata il fac usor de parcurs fara a diminua profunzimea ideilor expuse. Dupa o astfel delectura nu poti sa te simti decat incantat si multumit.
CHARLOTTE BRONTE, CITATE
„Gelozia şi dragostea? O să încerci cândva aceste două sentimente; inima dumitale încă doarme şi aşteaptă pe cel menit s-o trezească. Îţi închipui că toată viaţa vei pluti pe valuri tot atât de liniştite ca şi acelea pe care a alunecat acum tinereţea dumitale. Te laşi legănată de unde, cu ochii închişi şi urechile astupate. Nu vezi stâncile ce se înalţă din valuri şi nici vâltorile ce le spumegă la picioare… Într-o zi vei ajunge la o strâmtoare presărată cu stânci primejdioase şi acolo întregul curent al vieţii ţi se va sfărâma între vârtejurile furioase, în spumă şi vuiet. Atunci, vei fi sfărâmată şi prefăcută în pulbere de vârfurile tăioase ale stâncilor, fie că te vei vedea ridicată de vreun val puternic şi aruncată pe ape mai liniştite”.
„Este mult mai bine să înduri cu răbdare o durere usturătoare pe care nimeni în afară de tine nu o simte, decât să faci în pripă şi negândit un lucru ale cărui urmări îi vor afecta pe toţi cei care au legătură cu tine- ş-apoi, Biblia ne spune să răspundem răului cu bine”
„Trebuia să stăvilesc goana iute a amintirilor înainte de a tremura în faţa jalnicului prezent”.
„Când am intrat, cele două domnişoare s-au ridicat să mă salute, amândouă adresându-mi-se cu „Domnişoară Eyre”. Salutul Elizei fu rostit cu glas repezit şi aspru, fără urmă de zâmbet. Imediat s-a aşezat şi aţintindu-şi ochii în foc, păru că m-a şi uitat. Georgiana, după ce mi-a dat bună ziua, mi-a mai pus câteva întrebări banale asupra călătoriei mele, asupra timpului şi a altor fleacuri de acelaşi fel. Vorbea cu glas tărăgănat. Îmi arunca din când în când priviri piezişe, cercetându-mă din creştet până în tălpi, de la cutele paltonului de merinos până la pălăria cât se poate de simplă. Tinerele au un deosebit talent să-ţi arate că le pari „un nimic”, fără să spună asta cu vorbe. Un anumit fel de a privi de sus, purtarea rece, glasul nepăsător le exprimă îndeajuns sentimentele în asemenea ocazii, fără a fi nevoie să se compromită printr-o neobrăzare făţişă în fapte sau în vorbe”