Distribuţia salariaţilor în funcţie de nivelul salariilor este un indicator urmărit de toate departamentele de marketing din companii pentru a-şi ajusta ofertele.
„Nu atât inegalitatea distribuţiei veniturilor este problema, cât productivitatea, pentru că productivitatea redusă este dată de faptul că avem prea puţin capital în ţară. Ne lipseşte o politică pe termen lung de atragere şi menţinere a investiţiilor, pentru că politicile pe termen scurt ne-au adus în această situaţie. Soluţia pentru creşterea salariilor mici constă în creşterea productivităţii, însă pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să se creeze condiţii pentru atragerea şi pentru formarea de capital, nu hăituind supermarketurile că fac profit sau hăituind micii investitori cu multe controale de la ANAF ori prin discursuri de tipul «nu ne vindem ţara»”, a spus Radu Nechita, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. El a spus că, până în prezent, salariile angajaţilor români au crescut cel mai mult în domenii precum servicii financiare, IT sau extracţia petrolului (acestea fiind, în mod tradiţional, sectoarele unde angajaţii au cele mai mari salarii din economie), adică exact în ariile „conectate la piaţa mondială”.
Structura salariaţilor pe categorii de venituri ilustrează o discrepanţă majoră pe piaţa muncii din România, în care foarte mulţi salariaţi câştigă foarte puţin şi foarte puţini salariaţi au venituri mari.
Astfel, circa 44% dintre angajaţii români au venituri de sub 1.000 de lei net pe lună (adică peste 2 milioane de salariaţi), iar 28% câştigă între 1.000 şi 1.700 de lei net pe lună (adică peste 1,3 milioane de persoane).
Totodată, aproape un sfert (23% dintre angajaţi, adică 1,1 milioane de persoane) câştigă între 1.700 şi 4.000 de lei net pe lună, în timp ce 5% dintre salariaţii români (adică circa 250.000 de oameni) câştigă peste 4.000 de lei net pe lună.
Citeşte continuarea pe zf.ro