Traditionalist pana in maduva oaselor, cand venea vorba de relaxare Ceausescu nu concepea sa isi petreaca vacantele altundeva decat in Romania. Adept al „odihnei libere”, dupa cum el insusi declarase la un moment dat, de cum incepea vara dictatorul isi muta la mare curtenii de casa si pornea intr-un lung sejur de relaxare, imbinand, in viziunea lui, lungile sedinte cu plimbarile animate de la bordul vasului Mihai Viteazu.
Înca din anii 70, de cand se daduse in functiune complexul Ambasador, Neptunul devenise sediul central al ceausestilor. Dictatorul avea la mare o resedinta oficiala unde adesea tinea in timpul zilei sedintele de stat cu membrii comitetului central, insa familia se caza in vila Panseluta, denumita de securitate si obiectivul D2.
Ceausestii erau asteptati la Neptun cu pregatiri amanuntite. 90 de angajati misunau in vila de protocol si indeplineau toate atributiile astfel incat familia prezidentiala sa fie multumita. Ba mai mult, pentru ca stiau ca dictatorului ii place sa se plimbe pe faleza la bratul consoartei, angajatii inlocuiau in fiecare zi nisipul de pe plaja cu altul proaspat cernut.
Din iulie pana in septembrie, vacanta Ceausestilor la mare devenise o adevarata traditie nu numai de familie cat si de partid. Dictatorul nu isi neglija sub nici o forma atributiile, fapt pentru care isi invita mai toti ministrii impreuna cu familiile sa-l acompanieze imbinand astfel discutiile lungi de stat cu momentele de relaxare. Se spune ca diminetile incepeau pentru membrii Comitetului Central cu un oarecare stres pentru ca dictatorul isi tinea sedintele destoinic, citind rapoarte amanuntite. Ceausescu dadea startul la vacanta cu adevarat cand isi invita pritenii la ospat. Incepea astfel un adevarat festin culinar traditional, cu sarmale, gratare si piftii. Totul se uda cu vin de calitate si cantece de petrecere. Cel mai adesea Ceausescu cerea sa i se cante cate o romanta.
In intimitate, Ceausestii erau un cuplu de admirat. Diminetile se plimbau pe faleza si adesea inotau impreuna la ponton. Ca doi indragostiti, se jucau udandu-se unul pe celalat. Dupa o baie buna in mare, amiezile si le petreceau jucand table. Ea trisa, el o tachina. Alteori, Ceausescu isi exprima dorinta de-a vizita imprejurimile si se porneau pe mare cu vaporasul. Ceauşescu ţinea cârma, asistat de marinar. Din spatele lui, ca o nevastă cumsecade, Lenuţa contempla natura. Plimbarilse se terminau adesea cu o masa buna la Paradisul Pescarilor, unul dintre restaurantele favorite ale cuplului, unde se desfatau cu plachie si creasta de cocos. De altfel, la capitolul mancare, Ceausestii nu s-au dovedit niciodata pretentiosi, dupa cum isi aminteste chiar bucatareasa lor, Irina Sava.
In anii 70, cand Ceausescu era in verva, nu s-ar spune ca se plictisea careva in sejurul de la Neptun. Programul începea cu meciul de volei. Echipele se alcătuiau din mai tinerii demnitari şi aghiotanţii lor. Mai-marele în funcţie se poziţiona întotdeauna lângă plasă, trecând, de câte ori era cazul, mingea peste fileu cu o mână, iar cu cealaltă coborând plasa. La început, căpitan al echipei adverse era Paul Niculescu-Mizil. Totusi, Ceausescu nu scăpa ocazia de a-şi bodogăni coechipierii şi adversarii. Din distracţie, jocul se transforma în instrucţie”. El singur se amuza, stresându-i pe ceilalţi.
În timp ce bărbaţii jucau volei, nevestele bârfeau, jucând cărţi şi rummy, timp in care menajera le mai îndulcea cu câte un desert, clătitele fiind preferatele lor. Se spune ca nici macar in vacanta tovarasa Elena nu slăbea controlul găsind diverse şi noi prilejuri de şicanare.
Totusi, la sfarsitul anilor 80, vacantele la Neptun devenisera de-a dreptul tensionate. Batrani si obositi, ceausestii nu mai faceau plaja, nu mai jucau volei, nu se mai relaxau. Sejururile estivale devenisera un soi de formalitate in care isi tarau curtenii, sleiti de muștruluieli, in stereotipia serilor estivale de odinioara. Singurele momente de relaxare ajunsesera partidele de septic unde mai marii tarii faceau pe rand pereche cu Tovarasa contra Tovarasului.
Tensiunile ajusesera sa devina apasatoare pana si pe chipul dictatorului care, cel mai adesea, se refugia in biroul sau, citind rapoarte despre o Romanie ireala, zamislita la umbra manipularii si dezinformarii de partid.