Copiii lui Ovitz, un rabin şi comediant din Maramureş, au învăţat de mici că trebuie să rămână uniţi orice s-ar întâmpla. Urmând acest sfat părintesc şi-au format propriul grup artistic: Trupa de Teatru Liliput. În anii 1920-1930, trupa a cunoscut un succes deosebit.
Cei şapte fraţi aveau un repertoriu bogat, cântau în maghiară, română, rusă şi germană şi au avut turnee în mai multe ţări. „Am purtat numele Trupa Liliput pentru că eram mici de înălţime. Eu cântam mai mult în ungureşte. Aveam o chitară micuţă, comandată special. Cântam şi jucam teatru adevărat. Am interpretat în România, Ungaria şi Cehoslovacia”, povestea Piroska Ovitz.
Şi-au continuat turneele până în anul 1944, când naziştii au ocupat satul lor.
„Evreii şi câinii nu aveau voie să se plimbe pe stradă. Evreii nu aveau voie să iasă la cumpărături. Dacă ieşeai pe stradă, riscai să fii împuşcat sau să primeşti o bătaie zdravănă”, mai povestea Piroska.
La scurt timp, toată familia a fost deportată în lagărul de la Auschwitz-Birkenau.
„Ferestrele erau baricadate cu scânduri de lemn. Nu puteam vedea unde suntem duşi. Eram aşa de derutaţi. Nu ştiam unde mergem. Am întrebat un soldat: ,,Unde mergem?” ,,Ce vă pasă? Mergeţi în locul de unde nimeni nu se mai întoarce”, îşi amintea Piroska Ovitz.
Imediat cum au ajuns în lagăr, cei şapte membri ai familiei Ovitz au fost preluaţi de Josef Mengele, medicul lagărului. Cel supranumit „Îngerul morţii” s-a arătat imediat interesat de ei şi i-a separat de restul deţinuţilor pentru a-i putea monitoriza.
„Dacă eram de statură normală, întreaga familie ar fi fost incinerată în seara aceea, fără a lăsa un semn că am fi existat vreodată pe acest pământ. Mengele ne-a spus: ,,Acum am ce studia în următorii 20 de ani, dacă nu şi mai mult. Când am auzit 20 de ani, aproape că am leşinat toţi. Doar la gândul că vom petrece 20 de ani în acel loc”, povestea supravieţuitoarea.
Mengele i-a supus pe toţi membrii familiei Ovitz la experimente şocante, doar din dorinţa de a dezlega misterul nanismului. „Ne lua sânge, ne scotea dinţi sănătoşi. Ne-a făcut asta tuturor. Ne-a smuls părul din cap şi genele doar ca să vadă dacă sunt la fel cu cele ale oamenilor de statură normală. Ne turna în urechi apă rece gheaţă. Ne făcea să ne zgâlţâim capetele. Apoi turna apă clocotită, luată direct din cuptor. Credeam că vom înnebuni, chiar muri”, a mărturisit Piroska.
Citeşte şi: Unul din cinci tineri germani habar n-are de Auschwitz
Însă coşmarul celor şapte fraţi a luat sfârşit în ianuarie 1945, la 8 luni după ce au ajuns la Auschwitz. Tabăra fusese eliberată. Sunt printre singurii care au reuşit să-şi păstreze familia intactă.
Toţi membrii familiei Ovitz au emigrat în 1949 în Israel, unde şi-au reluat activitatea de dinainte de război. Piroska, ultima supravieţuitoare a familiei Ovitz, a decedat la vârsta de 80 de ani, în anul 2001.