Pendulând între cabinetul 1 şi cabinetul 2, amintirile lui Viorel Brezeanu conturează portretul dictatorului Nicolae Ceauşescu şi al consoartei sale, Elena. V-aţi gândit vreodată că în spatele privirii sfredelitoare a lui Nicolae Ceauşescu se ascundea adesea un umor fin? Ei bine, aşa era, după cum povesteşte unul dintre oamenii care petreceau cel mai mult timp în preajma dictatorului.
Viorel Brezeanu a povestit că a ajuns stenograful lui Nicolae Ceauşescu după ce la o şedinţă a Consiliului de stat niciunul dintre cei doi stenografi angajaţi deja nu s-a prezentat. Brezeanu, care era stenograful lui Dumitru Petrescu, i-a înlocuit, iar de atunci Ceauşescu l-a luat în staff-ul său. „Ceausescu ma cunostea, stia ca sunt secretarul de cabinet si i-a placut cum am stenografiat si a zis ca de maine sa treaca la mine. Eu fiind sef de birou. Ajunsesem si eu ca viermele in untura. Si cand sa ma bucur de functie… ‘sa treaca la mine'”, a povestit Brezeanu, adăugând că deşi nu îşi dorea să renunţe de pe postul pe care deja îl ocupa, nimeni nu se putea opune voinţei „tovarăşului”.
CITEŞTE ŞI: Cum a obţinut Nicolae Ceauşescu diplomele de Bacalaureat şi licenţă
Brezeanu spune despre Ceauşescu că era o persoană care „magnetiza omul”: „Eu nu stiu cum o fi fost la ceilalti colegi, dar avea niste ochi de cobra, pot sa zic. Magnetiza omul, avea o privire foarte patrunzatoare si la obiect. Daca faceai cate o greseala sau ceva, zicea: de maine sa nu il mai vad. Si atunci nu il mai vedea”.
Viorel Brezeanu a mai povestit că şi cu Elena Ceauşescu se înţelegea bine, cu toate că era greu pentru cineva să îi intre în graţii: „Vizavi de tovarasa Ceausescu am fost un privilegiat, mai ales ca se zice ca aveam o figura de sezi bland. De multe ori ma intreba ‘ce faci draguta?’. Poate eram printre putinii oameni carora le spunea ce faci draguta? Fiind si dupa o boala, eram foarte palid. Erau ministri care se fereau sa duca si documente la cabinet la tovarasa, cu toate ca era seful de cabinet, dar odata ajuns acolo trebui sa intri la tovarasa. Unul din ei a fost Ion Ursu. Eu cu el a rezolvat oartef multe lucrui de astea omenesti. Cu aprobari de masini”.
CITEŞTE ŞI: Cum a îngrijit-o Nicolae Ceauşescu pe mama lui în ultimele clipe din viaţa ei
„Biroul meu era exact pe acelasi culoar, la acelasi etaj, cu cabinetul 1 si mai incolo era cabinetul 2. Si mai iesea asa si tovarasa zicea: Nu l-ai vazut pe Ursu? Zic: e cu Lupu in hol. Dar eu spuneam corect, nu la misto. Ca era ministrul muncii Petre Lupu si Ion Ursu. S-a mai intrebat odata. Zice, ‘nu l-ai vazut pe Ursu?’. ‘E cu Cioară’. Era Gheorghe Cioara, ministrul Comertului exterior. Dar avea acel fenomen… nu de respingere. Chiar se amuza. Zice – ‘e chiar cu Cioara? Zic, da. Vopsita? Nu stiu”.
VEZI VARIANTA VIDEO A INTERVIULUI pe DCNEWS:RO
Viorel Brezeanu a mai povestit că Nicolae Ceauşescu avea simţul umorului foarte dezvoltat: „Era foarte receptiv si la glume. L-a intrebat pe Angelo Miculescu cum stam cu irigatiile, pe vremea cu agricutura. Si zice ‘tovarase, irigatiile fara ploaie e ca un anumit organ fara o anexa’. La care zambea si era receptiv”.
Stenograful lui Ceauşescu a mai povestit că dictatorul avea o putere de muncă „imensă” şi o intuiţie „fantastică”.
CITEŞTE ŞI: Astrograma lui Ceauşescu. Explicaţia astrologilor pentru firea dictatorială VIDEO