Disidentul Vladimir Bukovsky a murit în Marea Britanie

Potrivit Centrului Bukovsky, „el a făcut stop cardiac în spitalul Addenbrookes din Cambridge, duminică seară”.

Agenţia de presă notează că Bukovsky avea probleme de sănătate de câţiva ani.

În anii ’60-’70, Bukovsky s-a remarcat în mişcarea disidentă din URSS. În 1972, el a fost condamnat la doi ani de închisoare şi la 5 ani de exil pentru „activism antisovietic”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În 1976, Bukovsky a fost schimbat de autorităţile sovietice cu chilianul Luis Corvalan, secretarul general încarcerat al Partidului Comunist din Chile. Ulterior, Bukovsky s-a stabilit în Cambridge, Marea Britanie, conform TASS.

Vladimir Bukovski a devenit opozant al Uniunii Sovietice în anii 1960. A fost întemniţat fără proces în 1963 şi şi-a petrecut următorii 12 ani în închisoare, lagăre de muncă şi spitale psihiatrice. În această perioadă, scriitorul a făcut greva foamei de 20 de ori. A fost cel care a denunţat în faţa Occidentului folosirea abuzivă a spitalelor de psihiatrie împotriva deţinuţilor politici.

Bukovski a fost cel care a condamnat, deopotrivă, atitudinea Occidentului în ceea ce el numeşte complicitatea cu Uniunea Sovietică şi succesorii acesteia.

Vladimir Bukovski s-a născut la 30 decembrie 1942. Copilaria şi-a petrecut-o la Moscova, unde mama lui era jurnalista la radio, iar tatăl scriitor. Prima confruntare cu regimul sovietic se petrece în adolescenţă: la 16 ani este reţinut de mai multe ori de KGB pentru „activităţi subversive”.

Exclus din universitate, în 1963 a fost arestat pentru confecţionare de manifeste antisovietice şi pentru răspândire de literatură interzisă. Este închis 15 luni în Spitalul Psihiatric din Moscova. În 1965, în timpul procesului intentat de autorităţ scriitorilor Iuli Daniel şi Andrei Siniavski, participă la manifestaţia organizată în sprijinul lor în Piaţa Puskin.

În 1967 a fost din nou arestat şi condamnat la trei ani de muncă silnică în lagar. În 1972 îi apare, scriitorul fiind încă întemniţat, la editura franceză Catacombes, „La dissidence. Une nouvelle maladie mentale en URSS” o culegere de documente dovedind folosirea psihiatriei în scopuri represive.

La propunerea altui faimos disident, savantul Andrei Saharov, Leonid Brejnev acceptă un schimb de deţinuţi politici: Vladimir Bukovski pentru Luis Corvalan, lider al Partidului Comunist din Chile, încarcerat după lovitura de stat a generalului Pinochet. Schimbul, petrecut in iarna lui 1976, l-a propulsat în centrul atenţiei publice internaţionale.

Ajuns în Occident, Bukovski şi-a continuat studiile de neurofiziologie la Cambridge si la Universitatea Stanford din California. În 1991, dupa puciul de la Moscova, la solicitarea lui Boris Eltin de a depune mărturie in procesul intentat comuniştilor conservatori de la Kremlin, Bukovski revine în URSS şi copiază din arhivele PCUS mii de acte şi documente strict secrete. Întors în Occident, publică „Judgement in Moscow” (1995), în care dezvăluie legăturile secrete ale Kremlinului cu guvernele democratice din Europa de Vest, producând un scandal uriaş.