„România pare, privită din exterior, tărâmul anarhiei supreme. Văzută din interior, însă, arată ca un imens salon al unui spital de neuro-psihiatrie, secția bolnavi cronici. Nimic n-are logică, nimic n-are noimă”, spune Victor Ciutacu, într-o analiză la România TV.
„În capul trebii s-a pus și stă, fără acte la mână, un ins dubios, fixist și fără scrupule. Demis prin votul covârșitor al parlamentului, omul nu vrea să plece de la guvern și punct. Teoretic, nu mai are atribuții majore, nu mai are miniștri cu drept de semnătură, nu mai are de ce să țină locul ocupat. Practic, se comportă ca și cum are toată abilitarea legală și morală să dea cu țara-n gard. Și o face fără să clipească. Are niște frustrări și ambiții de provincial complexat ajuns la butoane în marele oraș după o viață de râvnit pe sec. Tarele astea sunt tratabile, dar nu la Palatul Victoria. Președintele republicii nu-l mai vrea, lui i se rupe. Parlamentul a devenit o formă fără fond. După ce l-a înecat în asumări de răspunderi, acum îl ignoră. Deși el însuși e parlamentar. Are pretenția să i se voteze în orb niște proiecte de lege pe care nu mai are dreptul legal să le inițieze, dar pe care le ține la sertar”, mai spune Victor Ciutacu
„Toate categoriile socio-profesionale sunt nemulțumite, el dă înainte cu tupeu. Semnează în numele unei țări înrobite contracte pe termen lung, numește și dă oameni afară într-un ritm de mitralieră de companie. Se iubește mult. Pe sine se. Asta-i marea lui slăbiciune. I-au prins-o niște șmecheri și-l zăpăcesc de cap. Cheltuie în numele și în beneficiul lui, nu se știe din ce proveniență, că partidul lui e în faliment, niște sume gigantice pe campanii de imagine. După aia îl mint că-i adorat de populație. Că-i singurul politician care crește. Dar de-atâta dragoste n-are tupeu să meargă o sută de metri singur pe stradă. Să nu cumva să-l strivească dragostea poporului. Orice ieșire în media pe care o are, sub control total oricum, e un delir mesianic. E salvatorul cu S. Se aplaudă singur în gând. Mai are să-și facă singur un proiect de lege prin care să se declare sfânt universal, să și-l aprobe noaptea și să-l publice în Monitorul Oficial. După aia, se poate apuca să facă exorcizări în direct. Cunosc eu niște ticăloși care, pentru suma potrivită, sunt gata să jure că erau posedați și, cu harul lui divin, a scos dracii din ei…”, conchide Victor Ciutacu.
Un nou record. Bolojan, cel mai longeviv premier interimar de la Revoluție
„Recordul” lui Ilie Bolojan este stabilit în condițiile în care negocierile pentru formarea unei noi majorități și desemnarea unui premier nu au dus, până în prezent, la instalarea unui nou Executiv.
Guvernul Emil Boc I deținea până acum recordul pentru cea mai lungă perioadă de administrare interimară din România după 1989. Cabinetul a fost demis prin moțiune de cenzură la 13 octombrie 2009 și a rămas în funcție cu atribuții restrânse până la învestirea Guvernului Boc II, pe 23 decembrie 2009. Interimatul a durat 71 de zile.
Guvernul condus de Ilie Bolojan a egalat acest record pe 15 iulie, iar în 16 iulie l-a depășit, devenind astfel Executivul cu cea mai lungă perioadă de exercitare a atribuțiilor în regim interimar din perioada postdecembristă.
În clasamentul celor mai lungi interimate guvernamentale urmează Cabinetul Florin Cîțu, care a rămas în funcție timp de 51 de zile după moțiunea de cenzură adoptată în octombrie 2021, până la învestirea cabinetului condus de Nicolae Ciucă, în acea perioadă de 48 de zile, interimatul a fost asigurat de Cătălin Predoiu.