Cu privirea veşnic în jos, acest căţel încă speră să-şi vadă stăpânul. Omul s-a stins acum cinci ani, iar de atunci, indiferent de anotimp, patrupedul nu s-a dezlipit de poartă, potrivit România TV.
„De când a murit stăpânul lui a ieşit în stradă. Nu ştiu cine îi dă de mâncare. Am înţeles că e paşnic. Nu a plecat niciodată de acolo„, a spus un localnic.
Căţelul latră rar şi numai dacă este provocat. Apă şi mâncare îi dau oamenii din sat. Câţiva au încercat să-l ia acasă, dar căţelul nu a vrut să se mai ataşeze de cineva.
„Este mereu trist. Oamenii de prin jur îi aduc mâncare, dar el nu a vrut niciodată să plece de aici”, a spus un alt sătean.
Specialiştii spun că, devotamentul câinilor pentru stăpâni nu are limită şi cel mai bine pentru el este să rămână acolo unde îi este şi inima. „Localnicii ar trebui să îi creeze condiţii, în sensul că ar trebui să aibă o cuşcă, să fie hrănit în fiecare zi, să i se aducă apă. Să îndepărtezi un câine, să îl dai la o parte din locul unde îşi aşteaptă stăpânul, cred că este cel mai grav lucru pe care omul l-ar putea face împotriva acelui câine„, a spus un medic veterinar.
Pentru că fostul stăpân era un om retras, iar localnicii din Malu Mare nu ştiu cum îl cheamă pe patruped, l-au botezat Hachiko, după un căţel idolatrizat în Japonia pentru că şi-a aşteptat cu devotament stăpânul la gară timp de 10 ani.
CITEŞTE ŞI: Hachiko din tramvaiul 41. Un căţel îşi aşteaptă stăpânul într-o staţie RATB din Bucureşti