Alpinistul timişorean Horia Colibăşanu a reuşit să cucerească vârful Everest (8.848 metri), din Munţii Himalaya, în data de 16 mai, stabilind o premieră naţională după ce a urcat pe cel mai înalt vârf de pe Pământ fără şerpaşi sau oxigen suplimentar.
Marţi, Horia Colibăşanu a ajuns în România şi a participat la o conferinţă de presă organizată la sediul Primăriei Timişoara. Colibăşanu a declarat că expediţia s-a desfăşurat „ca la carte” doar parţial. Asta pentru că i s-a furat cortul la altitudinea de 7.700 de metri şi era la un pas să renunţe.
“Acum şapte zile eram pe Everest, patru zile a durat doar coborârea de pe munte. A fost o expediţie care parţial s-a derulat ca la carte. Mi-a fost furat cortul la altitudinea de 7.700 de metri, probabil de către şerpaşi, a trebuit destul de mult să improvizez şi mi-a fost destul de greu. A fost destul de periculos. În principiu, ar fi trebuit să mă întorc când am văzut că nu mai am cortul. A trebuit să mă descurc, să mă împrietenesc cu nişte şerpaşi, să dormim împreună într-un cort. Am dormit în cort cu încă trei şerpaşi, am stat într-un colţ, nu am reuşit să mă hidratez, să mă alimentez bine. A fost periculos, poate a doua oară nu aş mai face acest lucru. Problemele cu alimentaţia şi cu hidratarea duc la oboseală extremă după ce ai atins vârful”, a povestit Horia Colibăşanu.
Alpinistul timişorean a adăugat că i-a fost mai greu să coboare de pe vârful Everest, fiind şi foarte obosit.
“Pe Everest nu e aşa de greu să urci, cât să cobori. Coborârea a fost foarte grea, am reuşit să supravieţuiesc, au fost câteva momente la limită. La coborâre de pe vârf, în prima tabără, am adormit, nu am mai reuşit să sun nici măcar acasă, am fost foarte obosit. Peste o mie de oameni au încercat să urce vârful, cei mai mulţi au folosit oxigen şi şerpaşi. Partenerul german cu care ar fi trebuit să cuceresc vârful a ales să meargă cu un şerpaş, dar m-am descurcat singur”, a explicat Horia Colibăşanu.
Timişoreanul a spus că s-a gândit de cel puţin două ori să renunţe: în momentul în care i s-a furat cortul şi cu câteva ore înainte de a cuceri vârful, din cauza frigului.
“În noaptea ascesiunii, la ora 04.00, a fost foarte frig, nu eram sigur că o să rezist. Cea mai mare problemă a celor care nu folosesc oxigen suplimentar este frigul. Au fost -32 de grade pe munte, sunt temperaturi normale pentru această perioadă. A fost important că am avut o prognoză foarte exactă şi nu a bătut vântul. Noi putem să rezistăm până la -40 de grade în condiţii fără vânt”, a detaliat alpinistul.
Horia Colibăşanu spune că a urcat pe vârful Everest pe traseul clasic, pe ruta nordică, din Tibet, şi că expediţia a fost printre cele mai solicitante.
“A fost una dintre cele mai grele expediţii, a fost destul de solicitantă, şi coborârea a fost la limită. În vârful Everest este destul de frig şi destul de sus, mi-am dat seama că e o înălţime ameţitoare, eşti la aproape 9.000 de metri, e bine când ajungi. Am stat în vârf 20 minute, am făcut înregistrări audio şi video şi am făcut poze cu sponsorii şi steagul României. La întoarcere, vedeam tabăra aflată la o distanţă de 1.000 de metri şi aveam impresia că nu înaintez, nu ajung la tabără. Erau momente cu porţiuni tehnice şi trebuia să fiu foarte concentrat. Coborârea a fost foarte grea. Mă concentram să fac 20 de paşi, mă puneam să mă odihnesc şi adormeam câteva momente. Tot timpul mă uitam la ceas, să nu mă prindă noaptea, pentru că sunt şanse destul de mari să degeri. Am simţit o oboseală extremă, în puţine expediţii am simţit-o”, a povestit Horia Colibăşanu.
Alpinistul timişorean şi-a propus să meargă, în perioada imediat următoare, în staţiunea Băile Herculane, din judeţul Timiş, pentru recuperare.
“Am nevoie cel puţin o lună să mă recuperez. Acum, după ce urc patru, cinci scări, deja gâfâi, a fost destul de solicitant pe Everest”, a conchis Colibăşanu.
Vârful Everest este cel de-al optulea de peste 8.000 de metri în palmaresul sportiv al lui Horia Colibăşanu. Sportivul timişorean îşi doreşte să urce pe toate cele 14 vârfuri de peste 8000 de metri.
Anul acesta, a avut loc cea de-a 19-a expediţie internaţională a lui Colibăşanu.