Maria şi Iosif l-au adus la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, pe pruncul Iisus. Conform tradiţiei, întâiul născut de parte bărbătească era închinat lui Dumnezeu, când se împlineau 40 de zile de la naştere. Cu acest prilej, la Templu, se împlinea şi ritualul de curăţire a mamei după naştere.
În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică, aşezarea lui în faţa uşilor împărăteşti şi împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”.
În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului. În multe localităţi rurale, şi astăzi copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul. Dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra. El părăseşte bârlogul, anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii.
În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Împlinirea acestui ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase.