De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înțeles de noi că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. În realitate însă, accentul nu trebuie să cadă pe mâncare, pentru că secul pe care îl lasă postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, modă, obiceiuri lumești.
Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului. Tradiții și obiceiuri
De Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului, creștinii petrec alături de familie.
La masa de Lăsata Secului se strâng rudele apropiate sau prietenii şi se desfată cu bucate gustoase: ciorbă, fripturi, plăcinte şi vin.
Masa săbătorească este aşezată la răsărit, lângă icoană, iar faţa de masă este albă şi în mijlocul ei se aşază o pâine şi sare. Mesenii gustă întâi o bucată de pâine înmuiată în sare, obicei tradiţionale care aminteşte de ospitalitatea populară.
De Lasata Secului se fac plăcinte cu brânză, se bea vin şi se mănâncă friptură. Superstiţiile spun că dacă pieptul găinii aduse la masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă pieptul este slab se prevesteşte o iarnă blândă şi o vară rodnică.
Se spune că nu e bine să arunci resturile de la masa de Lasata Secului decât spre Răsărit, altfel păsările vor ciuguli toată recolta de boabe. Pentru a fi feriţi de pagube, gospodinele trebuie să aşeze oalele cu gura-n jos.
Lăsatul Secului se ţine ca apărare de boli, lovituri sau protejarea holdelor de grindină. De Lăsatul Secului se fac şi ultimile nunţi până la sărbătorile de iarnă, pentru că de pe 15 noiembrie, începe Postul Crăciunului.
La Lăsatul Secului, uşile şi ferestrele caselor, dar şi porţile gospodăriilor, sunt unse cu usturoi, pentru că spiritele rele să fie alungate. Uneori, relele se alungă şi cu prin zgomote şi împuşcături.
În ziua de Lasata Secului se dau de pomană turte de mălai pentru morţi şi vii.