Lucian Pahonțu confirmă că a fost ofițer în trupele de Securitate și că, în noaptea de 21 decembrie 1989, s-a aflat în centrul Capitalei. Şeful SPP susține însă că militarii pe care îi avea în subordine nu au ajuns la baricada de la Intercontinental, nu aveau muniție asupra lor și nu au intrat în contact direct cu manifestanții.
Lucian Pahonțu respinge, de asemenea, acuzațiile referitoare la participarea sa la Mineriada din iunie 1990 și afirmă că activitatea sa profesională a fost verificată de mai multe ori de instituțiile competente.
„Decembrie 1989 și iunie 1990 sunt răni deschise ale României. Oamenii care au murit sau au suferit atunci, rudele lor și toți românii merită adevărul, iar cei care ocupă funcții de încredere publică au datoria să răspundă întrebărilor despre trecutul lor. De aceea răspund, cu fapte care pot fi verificate”, a transmis Lucian Pahonțu despre dezvăluirile Recorder.
Directorul SPP afirmă că nu și-a ascuns trecutul profesional și că informațiile despre parcursul său militar sunt disponibile public de mai mulți ani. În ceea ce privește eventualele acuzații privind desfășurarea unor activități de poliție politică, Pahonțu susține că acestea nu corespund realității și așteaptă verificările CNSAS pentru clarificarea situației.
„Poziția mea este simplă: nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de «poliție politică». Având în vedere acțiunile mele din acea perioadă, am convingerea că acest aspect va fi evidențiat de verificările întreprinse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție care are la dispoziție toate mecanismele legale pentru a clarifica veridicitatea afirmațiilor mele”, afirmă șeful SPP.
De asemenea, Lucian Pahonțu respinge „cu fermitate” atât acuzațiile privind participarea la reprimarea manifestațiilor din 21 și 22 decembrie 1989, cât și cele referitoare la violențele din Piața Universității din 13 și 14 iunie 1990. Discuțiile despre verificarea sa de către CNSAS au devenit mai intense după ce președintele Nicușor Dan a afirmat că, la numirea lui Lucian Pahonțu la conducerea SPP, ar fi existat inclusiv o verificare în raport cu această instituție. Vicepreședintele CNSAS Mădălin Hodor a precizat ulterior că, în cazul lui Lucian Pahonțu, Consiliul nu a emis un verdict, iar verificările sunt în curs.
Citeşte şi: Sorin Grindeanu, reacție în scandalul Pahonțu: „Să știți că această ipocrizie n-o gust absolut deloc”
Lucian Pahonțu confirmă că a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de la Sibiu, la specializarea transmisiuni, iar în perioada 1987-1989 a ocupat funcția de comandant de pluton în Trupele de Securitate. În momentul izbucnirii Revoluției avea 25 de ani, era locotenent și conducea un pluton de transmisiuni din cadrul companiei de asigurare de luptă și transport a Unității Militare 0305, structură aflată în subordinea Ministerului de Interne.
Directorul SPP insistă asupra faptului că responsabilitățile sale erau limitate la zona transmisiunilor și susține că Trupele de Securitate nu trebuie confundate cu structurile fostei Securități care aveau atribuții de informații și cercetare penală.
„La momentul respectiv, Trupele de Securitate erau echivalentul Jandarmeriei Române de azi și nu trebuie confundate cu structurile de Securitate cu atribuții informativ-operative și de cercetare penală”, susține Lucian Pahonțu.
Potrivit explicațiilor lui Lucian Pahonțu, compania din care făcea parte avea în principal atribuții de sprijin logistic. Structura era alcătuită dintr-un pluton de transmisiuni, unul de apărare antiaeriană, un pluton de conducători auto și două structuri logistice, dintre care una se ocupa de gospodăria agroalimentară.
Aceasta este versiunea prezentată de Lucian Pahonțu. Investigația Recorder oferă însă o perspectivă diferită asupra rolului trupelor de Securitate, arătând că acestea făceau parte din aparatul militarizat al Ministerului de Interne și fuseseră implicate, în perioada comunistă, în misiuni de ordine publică și represiune.
Șeful SPP susține că, în seara de 21 decembrie 1989, compania sa a primit mai multe ordine de deplasare către diferite puncte din București. Prima deplasare ar fi avut loc în jurul orei 20:00, când militarii au fost trimiși la Casa Scânteii, actuala Casă a Presei Libere. Aproximativ o oră mai târziu, aceștia ar fi fost mutați pe platoul din fața restaurantului Cina. În jurul orei 22:00, compania ar fi primit ordinul de a ocupa un dispozitiv de blocare pe strada 13 Decembrie, actuala stradă Ion Câmpineanu.
Lucian Pahonțu spune că plutonul său a rămas la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei până în jurul orei 02:00, în dimineața zilei de 22 decembrie. Ulterior, militarii s-ar fi retras în camioanele unității, unde au rămas până dimineață.
„În seara zilei de 21 decembrie 1989, după ce am primit ordinul în jurul orei 22:00, am intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie, la intersecția cu strada Academiei, fără a avea asupra noastră muniția care a rămas în lăzi sigilate, în camioanele parcate în zonă”, afirmă Lucian Pahonțu.
Potrivit relatării sale, dispozitivul era format din mai multe cordoane. La circa 100 de metri în fața militarilor pe care îi conducea se afla un cordon al Miliției, iar la aproximativ 150 de metri mai departe, în direcția Bulevardului Nicolae Bălcescu, se afla un cordon al Armatei. În zona bulevardului erau amplasate și blindate, alături de alte forțe ale Ministerului Apărării.
„În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii”, susține șeful SPP.
Lucian Pahonțu respinge categoric afirmația că el și militarii din subordinea sa s-ar fi aflat în zona baricadei de la Intercontinental în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Baricada de la Intercontinental a fost unul dintre punctele centrale ale confruntărilor din acea noapte, represiunea soldându-se cu morți, răniți și numeroase rețineri.
„Reiterez, fără echivoc: în niciun moment din timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, nici eu, nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii”, afirmă Lucian Pahonțu.
În dimineața zilei de 22 decembrie, în jurul orei 09:00, plutonul condus de Pahonțu ar fi revenit în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei. În fața militarilor se afla, conform relatării sale, un cordon alcătuit din ofițeri și subofițeri de Miliție, iar în spatele acestora erau poziționate două blindate ale Armatei. Aproximativ o oră mai târziu, dispozitivul ar fi permis manifestanților să înainteze către Piața Republicii, actuala Piață a Revoluției.
„Aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare”, relatează șeful SPP.
După acest moment, militarii s-ar fi retras către unitate. Lucian Pahonțu susține că, la revenire, muniția a fost verificată și că „nu lipsea niciun cartuș”. Acesta precizează că aceeași versiune a evenimentelor ar fi fost consemnată într-o declarație dată în martie 1990.
Pentru a-și susține afirmațiile, Lucian Pahonțu face referire la o declarație publică a generalului Cătălin Ranco Pițu, fost procuror-șef al Secției Parchetelor Militare și magistratul care a instrumentat și semnat ultimul rechizitoriu din Dosarul Revoluției.
Lucian Pahonțu reproduce un fragment în care fostul procuror militar ar fi precizat că actualul director al SPP nu a fost cercetat personal în ultimii 36 de ani, iar declarația sa din dosar ar fi fost luată în cadrul audierii cadrelor fostelor structuri militare ale regimului comunist.
„Nu există nicio probă că Pahonțu a participat la represiune. (…) Eu, ca anchetator, consider că nu mi-a scăpat nicio probă și că, în ceea ce îl privește pe Pahonțu, nu există niciun indiciu că a participat direct la comiterea unor infracțiuni”, este declarația atribuită de Lucian Pahonțu generalului Cătălin Ranco Pițu.
Lipsa unei cercetări penale sau a unor probe privind participarea directă la infracțiuni nu este însă același lucru cu stabilirea rolului unei persoane în dispozitivul militar, a responsabilității instituționale sau a responsabilității morale. Aceste aspecte reprezintă în continuare puncte de divergență între versiunea prezentată de Pahonțu și informațiile din investigația Recorder.
Directorul SPP respinge și acuzațiile potrivit cărora ar fi participat la violențele împotriva manifestanților din Piața Universității în zilele de 13 și 14 iunie 1990. Lucian Pahonțu susține că el și militarii aflați în subordinea sa nu au părăsit cazarma în cele două zile și spune că există documente în arhiva Jandarmeriei Române care ar susține această versiune.
„Potrivit acestora, nici eu, nici militarii din subordinea mea nu am părăsit cazarma până în data de 15 iunie 1990, când am primit ordin să particip, cu 72 de militari, la menținerea ordinii publice în Piața Universității”, precizează Lucian Pahonțu.
Acesta afirmă că, atunci când a ajuns în Piața Universității, protestele și violențele se încheiaseră deja, iar minerii se aflau în proces de retragere: „În acea zi nu au avut loc manifestații în Piața Universității, nu au fost înregistrate violențe, iar minerii s-au retras din zona respectivă și au plecat spre Valea Jiului”.
Investigația Recorder prezintă însă documente și mărturii potrivit cărora unitatea din care făcea parte actualul șef al SPP a fost implicată în operațiunile desfășurate în acea perioadă. Lucian Pahonțu contestă însă participarea sa personală sau a plutonului său la evenimentele din 13 și 14 iunie.
Lucian Pahonțu susține că activitatea sa profesională a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv în momentul în care a fost numit la conducerea Serviciului de Protecție și Pază. În opinia sa, dacă ar fi existat fapte grave dintre cele care îi sunt imputate în prezent, acestea ar fi trebuit să fie identificate în cadrul verificărilor sau al anchetelor penale referitoare la Revoluție și Mineriadă.
„De-a lungul timpului, activitatea mea a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv la numirea în funcția actuală, fiind imposibil ca faptele grave, de care sunt acuzat acum, să fi rămas nedescoperite și nesancționate, dacă ar fi existat”, afirmă Lucian Pahonțu.
În punctul de vedere transmis, directorul SPP nu prezintă însă un document sau un verdict CNSAS care să stabilească faptul că nu a avut calitatea de lucrător ori colaborator al fostei Securități.
Lucian Pahonțu afirmă că așteaptă rezultatul verificărilor efectuate de CNSAS pentru lămurirea situației.
În finalul reacției sale, Lucian Pahonțu face referire la perioada de peste două decenii petrecută la conducerea Serviciului de Protecție și Pază, funcție pe care o ocupă din decembrie 2005. Acesta susține că transformarea și modernizarea instituției s-au bazat pe „legalitate, neutralitate, echidistanță politică, eficiență și adaptabilitate” și afirmă că SPP a ajuns să se bucure de apreciere în plan internațional.
Directorul serviciului menționează colaborările dezvoltate cu structuri NATO, ONU și ale Uniunii Europene, precum și relațiile instituționale cu statele membre ale acestor organizații, în special cu Statele Unite.
„Profesionalismul ofițerilor SPP în cadrul misiunilor internaționale a fost confirmat, în repetate rânduri, prin comunicările oficiale și instituționale ale partenerilor noștri din întreaga lume”, afirmă directorul SPP.
Lucian Pahonțu spune că acuzațiile apărute în spațiul public îi afectează atât demnitatea, cât și cariera militară și cere ca situația să fie lămurită cât mai repede: „De-a lungul carierei mele, am pus accent pe respectul față de oameni și mi-am ghidat acțiunile după valori precum integritate, loialitate, respect și responsabilitate”.
Investigația Recorder afirmă că Lucian Pahonțu a făcut parte din Trupele de Securitate și că unitatea sa a fost mobilizată în centrul Capitalei în noaptea de 21 decembrie 1989. Jurnaliștii Recorder au prezentat documente și mărturii despre prezența lui Pahonțu în dispozitivul din apropierea zonei Intercontinental, susținând o versiune diferită de cea prezentată acum de șeful SPP.
Publicația a susținut, de asemenea, că unitatea din care făcea parte Pahonțu ar fi fost implicată în evenimentele din iunie 1990, când manifestația din Piața Universității a fost evacuată violent, iar numeroși protestatari au fost agresați și reținuți.
Într-o primă reacție transmisă publicației, SPP precizase că activitatea profesională a lui Pahonțu a început în Ministerul de Interne și că acesta a avut atribuții în domeniul transmisiunilor. Actuala declarație reprezintă însă prima prezentare amplă, făcută public de Lucian Pahonțu, privind propriul său rol în evenimentele din decembrie 1989 și iunie 1990.
Lucian Pahonțu se află la conducerea Serviciului de Protecție și Pază din decembrie 2005 şi poate fi eliberat din funcție de președintele României, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.