Câteva zile, cele mai importante din Postul Paştelui, ne despart de cea mai mare sărbătoare din Calendarul Ortodox, cea a Învierii Domnului. În această săptămănă cu adevărat specială, numită şi Săptămâna Patimilor lui Hristos, credinţa şi obiceiurile creştinilor se întâlnesc.
In Miercurea Mare se savarseste Taina Sfantului Maslu, amintind de ungerea lui Iisus Hristos cu mir în locuința lui Simeon Leprosul din Betania. Tot in aceasta sfanta zi Iisus a fost vandut pe 30 de arginti.
In Miercurea Mare cei bolnavi si suferinzi se pot bucura de Taina Sfantului Maslu, taina care este foarte ajutatoare pentru cei pe patul de moarte si foloseste la insanatosirea celor care trebuie sa ramana printre noi. In aceasta zi cei care pot trebuie sa tina post negru. Femeile nu torc si nu cos, ci spala ferestrele pentru ca lumina sa patrunda in fiecare coltisor al casei in zilele de Paste.
In unele zone din tara exista inainte traditia ca cei mici sa mearga la colindat atunci cand se lasa seara, iar barbatii sa arunce cenusa din soba peste ogor, pentru ca roadele pamantului sa fie cat mai bogate.
Slujbele specifice Săptămânii Mari sunt Deniile, adevărate roade de pocăinţă pentru creştini. Aceste rânduieli bisericeşti sunt însă şi prilej de manifestare, în paralel, a unor obiceiuri locale mai mult sau mai puţin legate de credinţa adevărată. Nu sunt sacrilegii, dar se îndepărtează de duhul ortodoxiei, neavând valoare religioasă, după cum spun preoţii. Sunt simple obiceiuri perpetuate ca tradiţii locale.
Rugăciuni folositoare
Preoţii le recomandă creştinilor să citească Evangheliile în toată această perioadă. Astfel, înaintea Paştelui sunt recomandate Evagheliile după Matei, Marcu şi Luca, iar după Înviere, cea a lui Ioan Evanghelistul.
Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor.
„Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă” (Matei, 26.4). Şi tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16).
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ: În popor există credinţa că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porţile raiului pentru sufletele păcătoşilor reţinute în iad, de la Adam şi până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Uşile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii.
În această perioadă, toate lucrurile se umplu de lumina sfântă a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paști, în biserică se sting toate luminile și numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă, prevestind parcă intrarea într-o săptămână cu totul aparte. Spațiul întunecos reprezintă chipul morții și al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu și îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.
Preotul adresează chemarea „Veniți să primiți lumină!” tuturor, îndemnând trecerea de la întunericul morții, la lumina vieții veșnice, prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singură lumânare în noaptea de Paști.