PLUTO, sărbătorit de Google cu un logo special pe 14 iulie

Pluto și cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotație sincronă și astfel o față a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeași parte a lui Charon. Ceilalți patru sateliți ai lui Pluto, în ordinea mărimii sunt Nix, Hydra, Kerberos și Styx. Pământenii au marți, pentru prima dată, șansa de a privi de la cea mai mică distanță Pluto, planeta pitică aflată la marginea sistemului nostru solar. Sonda americană New Horizons va trece, marţi, la cea mai mică distanţă de Pluto, această „întâlnire” fiind considerată de specialişti principalul eveniment spaţial al anului 2015. Google marchează acest eveniment printr-un „doodle”, o schimbare animată a logo-ului său tradițional.

Pluto, o vreme considerata cea mai indepartata planeta din Sistemul Solar, in 2006 a fost „retrogradata”, existand specialisti care cred ca ar putea fi clasificata mai curand drept asteroid sau cometa.

Pentru un ochi de profan, asa cum este infatisata in noile fotografii publicate de NASA, Pluto pare a avea o culoare galbena-portocalie, dar astronomii asigura ca in prezent este cu 20% mai rosie decat inainte.

Alte articole

Eveniment MAJOR. Planeta MORȚII ȘI A RENAȘTERII Pluto se mută în INOVATORUL Vărsător pentru 20 de ani.

Pluto în Vărsător 2024-2044. Ne CUCEREȘTE inteligența artificială în 20 de ani? Previziunile astrologilor

De asemenea, potrivit fotografiilor, calotele de gheata ale lui Pluto isi schimba structura: sunt mai luminoase la nord si mai intunecate la sud, o schimbare care i-a surprins pe specialisti. Pe Pluto, fiecare anotimp dureaza 120 de ani.

NASA a publicat recent noi imagini ale piticei Pluto şi ale celui mai mare satelit al său, Charon, iar, pe măsură ce sonda New Horizons se apropie de ţinta sa, fotografiile devin din ce în ce mai clare şi colorate.

Fotografiile pe care New Horizons le va trimite marți către Pământ vor fi primele de acest gen, ceea ce le va permite oamenilor de știință să își facă o idee mult mai clară despre îndepărtata planetă pitică, în fapt, o minge de piatră și gheață.

La 14 iulie, sonda New Horizons, care nu a avut nevoie de o modificare a traiectoriei sale iniţiale, se va apropia la o distanţă de 12.500 de kilometri de ţinta sa, un survol istoric. „Întâlnirea” va completa misiunea de explorare a celor nouă planete ”clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

New Horizons se va afla în cel mai apropiat punct de planeta pitică Pluto marți la ora 11:49 GMT. Sonda va rămâne pe pilot automat pentru întâlnirea cu Pluto, urmând ca toate cele șapte instrumente științifice de la bord să culeagă date despre această planetă pitică, precum și despre cele cinci luni cunoscute ale sale. Datele științifice adunate vor fi transmise prin radio spre Pământ în următoarele 16 luni.

„Trebuie să-ți placă cu adevărat să aștepți să-ți primești cadourile dacă vrei să faci parte din echipa acestei misiuni”, a glumit coordonatorul misiunii New Horizons, Alan Stern, de la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado.

Între anii 1960 și 1977 NASA a lansat o serie de misiuni de explorare a planetelor din sistemul nostru solar, cu excepția lui Pluto. Însă, după ce în 1992 a fost descoperită „curtea din spate” a sistemului nostru solar, așa-numita centură Kuiper (centura de asteroizi și comete ce înconjoară sistemul solar, extinzându-se dincolo de orbita planetei Neptun), plină de obiecte transneptuniene, „fosile vii” ale zorilor sistemului nostru solar, interesul a crescut și NASA a acceptat să trimită o misiune și spre Pluto și anturajul ei de cinci sateliți naturali.

Pluto și cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotație sincronă și astfel o față a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeași parte a lui Charon. Ceilalți patru sateliți ai lui Pluto, în ordinea mărimii sunt Nix, Hydra, Kerberos și Styx.

Anul în care NASA a lansat sonda New Horizons, 2006, a fost un an de tristă amintire pentru Pluto care și-a pierdut statutul de planetă, fiind recatalogată drept planetă pitică, o decizie care a aprins vii controverse privind definirea planetelor și dacă acest corp cosmic îndepărtat poate sau nu să fie considerat drept o planetă.

Un an pe Pluto durează 248 de ani tereștri, iar această planetă pitică are o orbită foarte eliptică, ce o aduce în interiorul orbitei lui Neptun timp de 20 de ani — perioadă în care se află la cea mai mică distanță față de Pământ și când ar fi nevoie de doar 4 ore pentru ca un mesaj pornit de pe Pluto să ajungă la destinație. Atunci când se află în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale față de Pământ, un astfel de mesaj ar ajunge pe Terra în peste 6 ore și jumătate.

În funcție de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între—223 grade Celsius și — 233 grade Celsius. Această diferență relativ mică de temperatură ar putea avea efecte asupra atmosferei rarefiate a planetei pitice.

GOOGLE DOODLE. De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o va face sonda New Horizons.

Sonda americană va capta cu acel prilej o cantitate foarte mare de date, care vor fi retransmise către Terra în următoarele 16 luni.

Timpul este însă crucial, sonda având la dispoziţie doar 30 de minute pentru a efectua cele mai multe dintre sarcinile misiunii sale, inclusiv fotografierea lui Pluto şi Charon, determinarea naturii gheţurilor din compoziţia acestora şi scanarea atmosferei planetei pitice, scrie Mediafax.

Întrucât distanţa care separă sonda americană de Terra este de aproape 5 miliarde de kilometri, semnalul radio are nevoie de 4,6 ore pentru a ajunge pe planeta noastră.

Până de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spaţial Hubble. Însă acestea reprezentau o simplă succesiune de puncte, difuze, din care specialiştii reuşeau cu greu să extragă date ştiinţifice valoroase.

PLUTO, GOOGLE DOODLE. Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto şi a început să trimită spre Terra o serie de fotografii care au rezoluţii considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

În prezent, imaginile trasmise de sondă arată că Pluto are o culoare naturală brun-roşiatică, generată de molecule de hidrocarburi care se formează în urma interacţiunii metanului cu razele cosmice şi cu particulele solare din atmosferă, după cum au explicat specialiştii.

Sonda New Horizons, aparţinând NASA, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de miniplanete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

PLUTO, un mister pentru savanți

Dupa ce in cursul anului 2006, Pluto a fost retrogradata de la gradul de “planeta” la acela de “planeta pitica”, membrii din senatul statului Illinois, SUA, au declarat ziua de 13 martie “Ziua Pluto”.

Rezolutia are scopul de a-l onora pe Clyde Tombaugh, cel care a descoperit corpul ceresc in data de 18 februarie 1930. Acesta s-a nascut intr-una din localitatile rurale apartinand statului Illinois, Streator. “Descoperirea planetei Pluto de catre unul dintre membrii comunitatii noastre este un motiv intemeiat de mandrie pentru noi”, a declarat senatorul statului Illinois, Gary Dahl.

“Nu cred ca astfel schimbam statutul planetei. Pur si simplu dorim ca ziua de 13 martie sa fie declarata “Ziua Pluto”, prin urmare, doar pentru o zi, Pluto sa redevina planeta”. Chiar daca dorinta autoritatilor este bine intentionata, aceasta rezolutie a redeschis, inevitabil, discutii aprinse asupra caracteristicilor generale ale unei planete.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază de doar 1.190 de kilometri ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

„Ne întrebăm dacă Pluto era un inadaptat”, a spus cercetătorul coordonator al misiunii, Alan Stern, în decembrie, citat de agenţia Reuters.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei „planete”.

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.