POVESTE ADEVĂRATĂ: Soţul meu mi-a spus că are o amantă care este mult mai bună la pat decât sunt eu, cu care face amor peste tot…

„Avem un băiețel de doi ani, pe care îl iubesc mai mult decât credeam vreodată că aș fi capabilă de iubire. Probabil atunci când devii mamă descoperi de câtă iubire ești în stare.

Totodată, faptul că este copilul meu și al lui Daniel, m-a făcut să mi-l doresc și să îl iubesc de când era doar un gând. Cum să nu îți dorești un copil cu bărbatul pe care îl iubești de ani de zile?

Eram de doi ani cu Daniel când am aflat că este infidel. Ne-am despărțit, am suferit enorm, m-am consumat, am crezut că am pierdut universul, nu un om. Îl iubeam și eram rănită.

Avea o aventură cu o amică a lui pe care o cunoșteam. După o lună de zile de la despărțire, Daniel s-a întors. Nu mă reechilibrasem, nu depășisem suferința, încă îl iubeam… Am discutat, am plâns împreună, am mers la terapie de cuplu pentru a depăși infidelitatea, pentru a găsi o cale de a ne reapropia.

A funcționat, iar un an și jumătate mai târziu ne-am căsătorit. La un an de la nuntă am avut și un copil, pe Luca. Totul părea minunat.

Aveam planuri de viitor, vândusem apartamentul în care locuiam și strângeam bani să ne luăm o casă. Locuiam între timp în casa unor prieteni care nu ne luau chirie fiind plecați din țară. Era un aranjament pentru un an de zile, până reușeam să terminăm casa visurilor noastre.

Da, eram stresați, erau schimbări în viața noastră, munceam destul de mult și deseori ne reîntâlneam acasă, seara, epuizați. Dar eram la fel de atentă cu el, la fel de iubitoare.

Mai mult, încercam să îl degrevez pe cât posibil de treburile casnice gândindu-mă că serviciul lui e mai solicitant decât al meu. Copilul era la creșă și, ocazional ne ajutau părinții mei cu programul lui.

Soțul meu a înțeles din toate acestea că… are chef să evadeze, să caute altceva, să își trăiască viața altfel, nu cu noi.

Am aflat că este infidel acum trei luni. Avea o relație cu o colegă de muncă. Am găsit fotografii și mesaje din partea ei pe telefonul lui, căutând poze cu Luca.

A fost un șoc din care nu îmi puteam reveni. Mi se năruiau toate planurile și tot viitorul. Nu știam cum a fost posibil să se întâmple asta. Iar. Mai ales, acum.

L-am confruntat și am avut parte de cea mai nefericită discuție pe care o puteam avea.

Mi-a spus că amanta era atrăgătoare, era sexy și făcea sex oriunde și oricând. Chiar și la birou, în baie, nu era o problemă pentru ea. Pe când eu nu sunt nici măcar interesată de pornografie! Era un reproș.

Poveste adevărată: „L-am cunoscut în club, greşisem toaleta. Aveam 25 de ani şi nu eram chiar uşă de biserică, am făcut amor sălbatic”

Am avut timp de o lună aceste imagini în minte. Am simțit că nu merit mai mult și că am pierdut totul din cauza mea.

M-am gândit dacă ar fi trebuit să fiu altfel, să mă forțez să îmi placă pornografia pentru a-mi păstra familia și soțul. Dacă ar fi trebuit să fac sex cu el în locuri publice pentru a-i oferi ceea ce își dorește. M-am simțit nesemnificativă și neatrăgătoare. Nedemnă de iubire.

Dar mi-am propus să nu mă afund în nefericirea în care m-a aruncat soțul meu, tatăl copilului meu. Sunt în continuare mama lui Luca, pe care îl iubesc mai mult decât orice. Și sunt în continuare eu.

Da, încă mai am sentimente pentru soțul meu, dar variază între amintirea momentelor care au fost frumoase în mintea mea și ura pentru ce a făcut și spus.

Nu vreau o relație în care să accept pornografia pentru a nu fi părăsită. Nu vreau un partener care să vrea sex cu oricine e dispusă să facă asta în locuri publice. Nu vreau o simulare de familie.

Nu îmi este ușor și am nevoie de timp pentru a-mi vindeca rănile, dar dacă a existat un efect pozitiv al acestei întâmplări nefericite, acesta este reîntoarcerea către mine, către cine sunt eu. Iar eu nu sunt femeia pe care să o părăsească un soț care vrea să facă sex cu oricine altcineva.

Știu că merit mai mult și că mă voi regăsi. Momentan, Daniel încearcă să îmi devină prieten. Nu îmi va deveni niciodată. Vom împărți educația copilului și grija pentru binele lui. Nimic altceva.

Eu îmi aleg prietenii cu grijă. Iar pe el nu am de gând să îl iert și nici nu am remușcări că nu o fac. A scăzut în ochii mei, iar din bărbatul pe care îl iubeam îl văd un meschin condus de propriu-i sex.

Poate mă bucur că am aflat. Mă bucur că nu am trăit iluzia unei familii. Mă bucur că dincolo de suferință am învățat să mă respect eu mai mult.”