„Nu am descoperit o formulă pentru a fi cerută de soţie de către bărbatul cu care trăiesc de ani de zile, dar voi aplica o tactică radicală. Sper să ţină!
Oare cât trebuie să stai cu un bărbat înainte să te ceară de soţie? Eu stau de patru ani şi niciun semn. A împlinit 30 de ani, are casa lui, slujbă, maşină. Doar nevastă, nu. Şi pare că evită.
M-a rugat să mă mut acolo, dar nimic mai mult. Sunt soţie fără diplomă de dimineaţa până seara, iar noaptea mă transform în amantă.
Să nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau acte, dar vreau un statut. Dacă nu-şi doreşte o situaţie stabilă, am senzaţia că nu s-a maturizat, iar pentru mine, relaţia devine nesigură şi simt că mă irosesc. Poate greşesc.
Îmi doresc un copil. De câte ori aduc vorba despre asta se face că nu aude şi schimbă subiectul. Ce e greşit oare la specia asta de nu mai vrea să-şi asume nicio responsabilitate?
M-am gândit că poate-i e frică, că poate nu are încredere în mine. Dar câte dovezi de iubire mai trebuie să-i tot dau. Spăl, calc, fac curăţenie şi îi dau de mâncare. Pe deasupra, mai fac sex cu el ca o nebună. Mă gândesc că dacă reuşesc să-l fac dependent de mine nu mai are ce face şi atunci o să-mi propună.
Îl mai las jumătate de an şi dacă nu dă niciun semn, plec. Îl las fără mâncare şi fără sex, să văd dacă se descurcă…”
Continuarea, pe eva.ro