Povestea Omului-Elefant. Joseph Merrick a făcut istorie cu o BOALĂ CIUDATĂ care l-a POCIT. GALERIE FOTO, VIDEO

Joseph Merrick s-a născut în Leicester . Părinţii lui, Mary şi Joseph Merick au avut patru copii – John, Marion, William şi Joseph. John a murit când avea numai 3 luni. Joseph s-a născut sănătos, dar de la vârsta de 2 ani, i-au apărut tumori pe faţă, din ce în ce mai mari, desfigurându-l într-un hal cum nu se mai văzuse pînă atunci.

Joseph a putut urma şcoala doar până la vârsta de 11 ani, când mama lui a murit din cauza unei bronşite. Tatăl lui s-a recăsătorit, iar în noua familie, mai numerousă, Joseph Merrick se simţea tot mai străin fără mama lui, în mijlocul fraţilor lui vitregi.

A abandonat şcoala şi a început să muncească

Însigurat în propria lui familie şi fără nicio leţcaie, Merrick a început să muncească. La început rula ţigări pentru o tutungerie. După un timp, mâna sa dreaptă se deformase îngrozitor şi nu a a mai fost acceptat să facă acest lucru.

Apoi a încercat să vândă ca ambulant articole de mercerie din magazinul tatălui său, mergând din casă-n casă, dar nu a avut success, deoarece mai toţi clienţii care îi deschideau uşa se speriau de el.

La 17 ani, a plecat de-acasă, pentru că tatăl lui îl bătea, deoarece nu era în stare să îi aducă mai mulţi bani.

În Anglia Victoriană, Merrick aflase că există nişte ospicii, unde oamenii săraci primesc adăpost şi hrană în schimbul unor munci mărunte. Dar aceste ospicii nu îi ajutau cu adevărat pe săraci, ci mai mult îi exploatau. Erau un fel de închisori deschise, cu mână de lucru ierftină.

O poezie şi o autobiografie

În ciuda necazurilor sale, Merrick visa la libertate. Era inteligent şi chiar talentat, cu toate că avusese parte de o educaţie limitată.

La un moment dat, el a compus o pezie, despre el însuşi : « E adevărat că forma mea este ciudată,/Dar dacă aş blama-o, l-aş blama pe Dumnezeu/  Dacă m-aş putea crea din nou/ M-aş face ca să fiu pe placul tuturor/ Dar dacă aş străbate Pămânrul de la Pol la Pol/ Sau aş cuprinde oceanul într-o clipă/ Atunci ar trebui să fiu măsurat după sufletul meu/ Căci spiritul este măsura unui om… »

În 1884, Joseph Merrick a scris o autobiografie pe trei pagini. Şi-a descris principalele momente din viaţa sa şi a explicat despre boala de care suferea. În toate aceste descrieri, se compara cu un elefant, ceea ce i-a atras, dealtfel, şi porecla de « Omul Elefant ».

Merrick se pricepea şi la modelaje. El a reprodus din carton o biserică ce îi plăcuse foarte mult. I-a ieşit perfect, leită cu originalul, dar, evident, la scară mică. CAceastă creaţie este păstrată înn muzeul dedicat lui, din spitalul în care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.

Expus la Londra ca o ciudăţenie în viaţă

În acelaşi an, Merrick a luat legătura cu Sam Torr, proprietarul Leichester Music Hall, oferindu-şi serviciile pentru spectacole de circ ambulant, atât de gustate în Anglia Victoriană avidă de tot soiul de ciudăţenii.  A apărut astfel cu circul, prezentat ca fiind « Jumătate Om, Jumătate Elefant ».

Apoi s-a hotărât să meargă la Londra, pentru a câştiga mai mulţi bani. « Strada Whitechapel, nr.259 » (actualmente, 123), a devenit noua locuinţă a lui Joseph Merrick. Era casa lui Tom Norman, un patron care vindea pe un cent « expoziţii înfricoşătoare » cu tot soiul de ciudăţenii.

Joseph a devenit ciudăţenia vie a lui Norman. A fost expus pe un pat din metal, în camera din spate a magazinului patronului său, în spatele unei draperii care se trăgea după ce vizitatorul plătea un cent pentru a-l vedea pe Omul-Elefant în carne şi oase. Ca să sporească şi mai mult interesul clineţilor, Tom le spunea că Joseph s-a transformat în om-elefant, pentru că mama lui s-ar fi speriat de un elefant când el era în pântecele ei.

Faimă pe patul de spital

Cu timpul, anomaliile lui Joseph s-au accentuat, iar bărbatul a ajuns pe patul de spital, la Londra. Publicaţia The Times a aflat despre ciudatul caz al lui Merrick şi l-a popularizat.

Surprinzător, opinia publică a fost foarte impresionată, el câştigând simpatie şi sprijin cum nu avusese niciodată până atunci. A atras atenţia asupra lui până şi celor din înalta societate londoneză. Prinţesa de Walles, Alexandra, a venit în persoană să îl viziteze la spital. Devenise faimos.

Începutul sfârşitului

Omul-Elefant a stat patru ani pe patul de spital, la Londra, timp în care starea lui s-a detreriorat treptat. Malformaţiile feţei crescuseră în volum, iar capul i se mărise de asemenea.

Joseph Merrick a murit în data de 11 aprilie 1890, la vârsta de 27 de ani. Medicii au spus atunci că a murit prin asfixie din cauza greutăţii mari  a capului său. Specialiştii de astăzi susţin însă că Omul Elefant ar fi murit mai degrabă de o ruptură a coloanei vertebrale, care i-a lezat centrii nervoşi vitali, fractura fiind cauzată de greutatea prea mare a capului.

Cauza morţii lui este şi acum sub semnul întrebării. Cercetătorii din ziua de astăzi continuă să studieze scheletul lui Merrick, folosind teste de ADN, precum şi alte tehnici moderne de cercetare. Ei vor să afle  ce boală avea, de fapt, Merrick. Teoriile de până acum includ trei variante : neurofibromatoză, sindromul Proteus sau o combinaia a acestora două.

Marrick a devenit celebru şi după moarte. Scheletul lui ciudat este expus la spitalul londonez Saint Mary, iar cazul său le dă de lucru cercetătorilor şi astăzi. După povestea fascinantă a acestui om ciudat a fost făcut şi un film, numit Omul Elefant, avându-i în rolurile principale pe Anthony Hopkins şi John Hurt.