„În prezent, în România există o singură arie protejată, rezervație a biosferei, și anume Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD), deși mai există două arii protejate ce au și statutul de rezervație a biosferei, conferit înainte de 1989, dar care nu îndeplinesc criteriile strategiei de la Sevilia, din cauza absenței așezărilor umane. În acest context, există riscul ca aceste arii să-și piardă în viitor acest statut, ceea ce ar plasa România pe un loc codaș din punct de vedere al numărului de rezervații ale biosferei, chiar dacă la capitolul suprafață situația este mai bună prin RBDD”, precizează Anne Jugănaru, secretar de stat în ministerul de resort.
Documentația întocmită de către autoritățile de la București va fi transmisă la UNESCO — Paris pentru declararea unei noi rezervații a biosferei pe teritoriul României, aceasta reprezentând prima etapă procedurală (cea internațională) dintre cele două necesare declarării unei rezervații a biosferei.
Cea de-a doua etapă, națională, are loc după aprobarea documentației de către UNESCO și constă în promovarea hotărârii de guvern pentru declararea rezervației biosferei.
‘O rezervație a biosferei favorizează dezvoltarea durabilă prin echilibrul asigurat între preocupările pentru protecția mediului, protecția socială și culturală, păstrarea tradițiilor și activitatea economică. Prezența așezărilor umane în interiorul rezervațiilor biosferei constituie o particularitate dar și obligativitate care nu se regăsește în cadrul rezervațiilor naționale. În multe astfel de rezervații, comunitățile locale au câștigat enorm în urma promovării produselor locale sub eticheta și sigla rezervației biosferei’, a subliniat Jugănaru.
Potrivit MMAP, odată cu declararea ca rezervație a biosferei a Parcului Natural Porțile de Fier, vor apărea o serie de alte consecințe favorabile, printre care: beneficii aduse comunităților locale prin desfacerea produselor specifice zonei sub sigla noii rezervații, dezvoltarea turismului și încurajarea conservării tradițiilor culturale și populare ale zonei sub egida UNESCO, perspectiva dezvoltării cooperării cu Republica Serbia, prin crearea în viitor a unei rezervații a biosferei transfrontiere, similară Rezervației Biosferei Delta Dunării, în contextul în care partea sârbă a instituit un regim de protecție și conservare a naturii în cadrul Parcului Național Djerdap, crearea premiselor punerii în aplicare și a altor importante convenții internaționale din domeniul ocrotirii mediului înconjurător (Convenția Ramsar, Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului natural universal etc.).
Parcul Natural Porțile de Fier este o arie protejată înființată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național — Secțiunea a III-a — Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumusețe a peisajelor și diversitatea biologică pot fi valorificate în condițiile păstrării nealterate a tradițiilor, iar calitatea vieții comunităților să fie rezultatul unor activități economice ale locuitorilor, desfășurate în armonie cu natura.
Poziționat pe malul stâng al Dunării, în partea de sud-vest a României, Parcul reprezintă răscrucea între localitățile Buziaș și Gura Văii. În perimetrul său intră și prelungirile sudice ale Munților Banatului (Locvei și Almăjului) și Munților Mehedinți, precum și o parte din podișul Mehedinți și fâșia de lac ce aparține teritoriului național.
Pe teritoriul cu o biodiversitate bogată a Parcului Natural Porțile de Fier sunt incluse două arii de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, respectiv: Cursul Dunării-Baziaș-Porțile de Fier (10.124,4 hectare) și Munții Almăjului-Locvei (118.141,6 hectare). De asemenea, începând din anul 2007, situl de importanță comunitară Porțile de Fier este parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000, în suprafață de 124.293 hectare.