SAMBATA MORTILOR: Nu uitaţi să duceţi colivă la biserică. Tradiţii pentru spor şi sănătate de MOSII DE TOAMNA 2017

SAMBATA MORTILOR: De ce facem pomenire mortilor?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului “adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: “Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

SAMBATA MORTILOR: Pomenirea mortilor – In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie

Alte articole

Calendar ortodox 24 decembrie 2024. Tradiții și obiceiuri în Ajunul Crăciunului. Alimentul pe care trebuie să-l mănânci, pentru a fi sănătos tot anul

Calendar ortodox 23 decembrie 2024. Sfinţii 10 mucenici din Creta. Rugăciunea pe care e bine să o spui cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului

La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le aseaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Sambata, ziua de pomenire a mortilor

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua Invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

SAMBATA MORTILOR: In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea “Trilogia vietii”, “ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi“. Cuvantul “mosi” vine de la “stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul “mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: “Mosii de primavara” (de Macinici), “Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), “Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), “Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

 Sărbătoare creştină cu rădăcini păgîne 

Ziua tuturor sfinţilor şi „Ziua Morţilor“ sau ,,Luminaţia“, cum i se mai spune, este o sărbatoare catolică ce a fost adoptată de toţi creştinii din Ardeal. Pregătirile pentru Luminaţie încep cu cîteva zile înainte. În cimitir, oamenii curăţă mormintele celor dragi şi pregătesc coroniţe, jerbe şi buchete de flori prinse pe crenguţe de brad. Acestea se depun pe morminte, unde se aprind şi lumînări în memoria celor dispăruţi. Ziua tuturor sfinţilor şi Ziua morţilor sînt două sărbători care au înlocuit de fapt ritualuri celtice de dinaintea erei noastre. În anul 835, papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei, în încercarea de a eradica complet serbările păgîne şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă. Tradiţia „laică“ a fost însă mai puternică, şi în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atît elemente din vechile ritualuri, cît şi elemente creştine. Două secole mai tîrziu, în anul 1006, papa Johannes XVIII a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morţilor. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinţilor s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’ E’en şi apoi Halloween, aşa cum a fost preluată de americani. 

La ortodocşi, morţii se pomenesc de mai multe ori pe an 

• În tradiţia creştin ortodoxă, sînt mai multe sărbători de pomenire a morţilor pe an. Şi ori de cîte ori un credincios simte nevoia să-i pomenească pe cei dragi trecuţi la cele veşnice poate să facă asta. În zonele în care ortodocşii au trăit alături de catolici, reformaţi sau protestanţi, aşa cum se întîmplă în Ardeal, credincioşii s-au influenţat însă reciproc, şi au ajuns să ţină obiceiurile împreună. De aceea, şi Sfîntul Sinod a fixat o zi pentru pomenirea morţilor, dacă laicii au preluat acest obicei la început de noiembrie. Aşa că, prima sîmbătă din noiembrie este o „zi a morţilor“, în care se face pomenirea acestora cu deosebire. Ortodocşii au însă o ,,Sîmbăta a morţilor“ şi înainte de începerea Postului Mare, şi în fiecare sîmbătă din post, şi se pomenesc morţii şi în Joia Mare, şi de Moşii de vară, şi în fiecare sîmbătă sau duminică, la liturghie, şi la soroacele de după îmormîntare. 

Obiceiuri de ziua morţilor 

• În calendarul maghiar, Ziua morţilor (Halottak napja) cade de fapt pe data de 2 noiembrie, iar ziua de 1 noiembrie este „sărbătoarea tuturor sfinţilor“ (Mindenszentek), adică ziua în care sînt sărbătoriţi toţi acei sfinţi cărora nu li s-a dedicat o zi specială în calendarul catolic. Se spune că luminile lumînărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veşnică. În unele zone, oamenii pun un tacîm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morţilor ies din morminte şi colindă locurile dragi. Alţii, lasă lumina aprinsă peste noapte, ca sufletul decedaţilor din familie să poată găsi drumul spre casă.           

De ce facem pomenire mortilor?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului „adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie

La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le asaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Sambata, ziua de pomenire a mortilor

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua Invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea „Trilogia vietii”, „ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi”. Cuvantul „mosi” vine de la „stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul „mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: „Mosii de primavara” (de Macinici), „Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), „Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), „Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Reteta pentru coliva

Ingrediente:
500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.

Instructiuni :
1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape.
2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda.
3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.
4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei.
5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva.
6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta.
7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza.
8. Compozitia o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa.
9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet.
10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra.
11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.

Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.

Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.