Sindicaliștii din Ministerul Muncii pun tunurile pe Dragoș Pîslaru: „Agresorul instituțional ați fost chiar dumneavoastră. Legea salarizării trebuia să fie o reformă a statului, dar dumneavoastră și Guvernul Bolojan ați eliminat, fără transparență, aproape în integralitate performanța din reforma salarizării”

Într-un interviu pentru Recorder, ministrul Dragoș Pîslaru a acuzat sindicatele că sunt într-un sindrom Stockholm: „Sindicatele sunt într-un sindrom Stockholm, dependente de un PSD care îi minte și care nu respectă promisiunile. Și cu toate astea preferă să lucreze tot cu ei decât să se așeze la masă și să ajungă niște lucruri responsabile”.

Declarațiile acestuia au deranjat reprezentanții Sindicatului reprezentativ  „MIPE-Normalitate” din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, care i-au dat un drept la replică ministrului.

„Încă o dată, alegeți să umiliți angajații acestei țări și reprezentanții lor, afirmând că sindicatele și membrii acestora ar suferi de „sindromul Stockholm”. Apartenența la un sindicat este benevolă. Ar trebui să știți acest lucru. Noi ne-am înființat în 2024. Ați uitat?

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Oamenii aleg liber să se asocieze pentru a-și apăra drepturile, veniturile și interesele profesionale mai ales cand se lovește în cei care performează de ani de zile!

Alte articole

Dragoș Pîslaru anunță o nouă formă a legii salarizării: „Am continuat să lucrăm la ea”. Când va fi gata

Vezi și Comisia parlamentară de anchetă a întâlnirii dintre Ilie Bolojan și Simina Tănăsescu intră în faza audierilor. Premierul și președinta CCR sunt chemați, marți, 8 septembrie, să dea socoteală în fața aleșilor

Un sindicat care spune „NU” unei politici guvernamentale nu este bolnav. Un angajat care cere să fie plătit în funcție de muncă, responsabilitate, complexitate, interdicții și performanță nu este populist. Aceasta se numește reprezentarea intereselor angajaților. Acesta este rolul unui sindicat.

Și, dacă tot ați ales comparația cu „sindromul Stockholm”, poate ar trebui să vă amintiți de propriul minister. În „sindromul Stockholm” există și un agresor. În termenii metaforei alese chiar de dumneavoastră, pentru angajații MIPE „agresorul instituțional” ați fost chiar dumneavoastră.

Ați ignorat gradul uriaș de încărcare, deficitul de personal, deficiențele sistemului semnalate inclusiv în rapoartele de audit și presiunea permanentă a termenelor.

Ați ignorat și avertizările repetate ale Sindicatului, care vă semnalau deteriorarea stării de sănătate a angajaților, îmbolnăvirile și numărul îngrijorător de decese înregistrate în rândul personalului și care vă cereau măsuri pentru reducerea suprasolicitării și protejarea oamenilor.

Și, cu toate acestea, ați continuat să cereți rezultate acelorași oameni cărora le-au fost diminuate veniturile cu până la 30%, fără niciun leu economie la buget, în condițiile în care veniturile acestora erau susținute din fonduri europene.

Ați lovit exact în sistemul care trebuia să contribuie la salvarea bugetului țării, prin atragerea miliardelor de euro disponibile României, așa cum subliniază permanent agențiile de rating.

Efectul era previzibil: demotivarea specialiștilor, plecarea a 10% din personalul OIR și slăbirea capacității administrative tocmai într-un moment în care România trebuia să accelereze absorbția fondurilor europene, cu riscuri directe de întârzieri, blocaje, suspendări sau întreruperi de plăți și, în final, de pierdere a fondurilor europene.

Mai mult, Guvernul a acționat în sens contrar propriilor angajamente asumate în relația cu Comisia Europeană, prin foile de parcurs și prin componenta de Asistență Tehnică a programelor operaționale, care prevăd tocmai consolidarea capacității administrative, menținerea și motivarea specialiștilor în sistem.

În interviu vorbiti de interdicțiile dumneavoastră dar ignorati interdicțiile angajaților MIPE, care sunt supuși, la rândul lor, unor incompatibilități, interdicții și restricții, care nu-și pot majora veniturile. Aceste obligații contează atunci când vorbim despre răspunderea lor pentru fiecare decizie și fiecare semnătură, dar dispar din discuție atunci când vorbim despre salarizarea, protecția și respectul datorat acestor profesioniști?

Soluția pe care ați promovat-o permanent, pentru a utiliza asistența tehnică, a fost externalizarea către firme de consultanță și bănci comerciale a activităților gestionate de specialiștii MIPE. Desigur, alocând din componenta de asistența tehnică a programelor europene sume cu mult superioare salariilor angajaților ministerului.

Rezultatul concret al acestor decizii? Întârzieri și blocaje in implementare, bani europeni utilizați ineficient, riscuri de suspendare a plăților din fonduri UE, iar problemele s-au întors tot la angajații MIPE pentru a fi rezolvate, tot la cei cu „sindromul Stockholm”, domnule ministru!

Când trebuie găsiți vinovați, atacați sindicatele. Când trebuie rezolvate problemele și atrași banii europeni, vă întoarceți la specialiștii MIPE. După cum știți deja, sindromul Stockholm presupune și dezvoltarea unei forme de atașament față de „agresor”, dar noi manifestăm efecte adverse, pe care le-ați constatat prin chestionare de satisfacție.

Iar angajații MIPE s-au exprimat clar în nemulțumirile şi frustrarea acumulată, la polul opus al dependenței față de agresorul care capturează. Nu pentru că nu performează, ci tocmai pentru că performează, iar dumneavoastră ați ales să nu le apreciați munca și rezultatele, să loviți mereu in ei, să-i ignorati, să-i umiliti!

Vă lăudați public cu performanțele sistemului și cu poziția României la absorbția fondurilor europene, dar îi penalizați tocmai pe profesioniștii care au produs aceste rezultate. V-am transmis personal sondajul Sindicatului realizat în rândul angajaților MIPE, nemulțumirea angajaților MIPE nu este un „sindrom”, este o realitate.

CUM RĂMÂNE CU PROPRIILE DUMNEAVOASTRĂ DECLARAȚII, DOMNULE MINISTRU?

La 4 iulie 2025, început de mandat în funcție, declarați public: „Absorbția banilor europeni este […] un argument puternic pentru a corecta nedreptăți, inclusiv în ceea ce privește salarizarea celor care fac posibil acest efort.” Și: „Voi pleda pentru o administrație performantă, răsplătită pe măsură.”

Ce a urmat? Angajaților care gestionau fondurile europene le-au fost diminuate veniturile cu până la 30%, iar ulterior, prin proiectul noii legi a salarizării, performanța a fost marginalizată aproape în integralitate din mecanismul de salarizare. Adică exact contrariul principiilor pe care dumneavoastră le proclamați public.

Vorbiți despre o administrație „performantă, răsplătită pe măsură”, dar penalizați financiar tocmai oamenii care performează și eliminați performanța aproape integral din ecuația salarizării.

Atunci întrebarea este legitimă: Declarațiile din 4 iulie au fost doar atât, vorbe în vânt? Sau ați uitat propriile angajamente imediat ce a venit momentul să le transformați în decizii? DUMNEAVOASTRĂ ȘI ÎNTREGUL GUVERN BOLOJAN ÎNCERCAȚI SĂ TRANSFERAȚI EȘECUL LEGII SALARIZĂRII ÎN CÂRCA SINDICATELOR

Legea salarizării trebuia să fie o reformă a statului, ca întregul PNRR. Dar dumneavoastră și Guvernul Bolojan ați eliminat, fără transparență, aproape în integralitate performanța din reforma salarizării prevăzută de jalonul 420 al PNRR, în numele echității și sub pretextul austerității.

Atunci avem câteva întrebări simple: CARE ESTE, DE FAPT, „MAREA REFORMĂ” A LEGII SALARIZĂRII? Eliminarea aproape integrală a performanței din mecanismul de salarizare, modificarea fără transparenţă a jalonului 420 PNRR? Uniformizarea salariilor, indiferent de rezultate, responsabilitate, complexitatea muncii și performanță? Stabilirea unor diferențieri și coeficienți fără criterii suficient de clare, obiective și măsurabile?

Aceasta este reforma statului pe care Guvernul Bolojan și-a asumat-o prin PNRR, iar acum, pentru eșecul ei, sunt de vină sindicatele?! Sindicatele au avertizat, au formulat observații, au propus soluții și au refuzat să legitimeze o reformă care marginaliza tocmai unul dintre principiile esențiale pentru reformarea reală a administrației: PERFORMANȚA.

Nu puteți să vă însușiți politic rezultatele lor, iar când vine momentul salarizării să îi tratați ca pe o cheltuială împovărătoare. Și nu mai transferați responsabilitatea conținutului legii dumneavoastră către Banca Mondială. Banca Mondială oferă asistență tehnică, analize și recomandări în limitele mandatului primit. Deciziile privind arhitectura legii salarizării, criteriile de diferențiere și rolul performanței sunt asumate de autoritățile române.

Nu Banca Mondială guvernează România. Dumneavoastră guvernați. Soluția este la dumneavoastră, domnule ministru. Responsabilitatea, la fel. Nu puteți invoca dialogul social și apoi să jigniți sindicatele pentru că nu sunt de acord cu dumneavoastră. Înainte să mai căutați „sindroame” și vinovați printre cei care au avut curajul să vă spună NU, priviți către propriile decizii.

Respectul pentru dialogul social nu se declară la Bruxelles și se uită în România. Respectul se demonstrează prin fapte: prin respect pentru angajați, pentru munca și performanța lor și, în ultimă instanță, prin respect pentru românii care suportă consecințele deciziilor dumneavoastră.

Citește și Sebastian Ghiță afirmă că Ilie Bolojan și Oana Gheorghiu vor să falimenteze TAROM: „Beneficiarii vor fi ungurii de la WizzAir și transilvanii de la AnimaWings”