Multă lume cunoaşte experimentul lui Ivan Pavlov şi fenomenul condiţionării clasice: câinele care salivează şi alte reflexe, numite de Pavlov „secreţii psihice“. Dar a existat, după Pavlov (şi folosind rezultatele psihologului rus), un alt experiment, mai puţin cunoscut (însă la fel de edificator), realizat de John Watson la începutul anilor ’20: aşa-zisul experiment al micuţului Albert (după numele copilului pe care au fost făcute controversatele teste de către cercetătorul american), notează Mihai Şora.
Watson ia un copil de câteva luni şi îi arată un şoricel alb. La început, copilul are o reacţie normală: se uită la el, îl atinge, se joacă şi chiar se bucură de prezenţa şoricelului. La un moment dat, Watson introduce în experiment un zgomot puternic, lovind cu un ciocan o bară de metal şi speriind copilul la fiecare intrare în scenă a şoricelului. Foarte repede, copilul ajunge să asocieze şoricelul cu spaima pe care i-o provoacă zgomotul loviturii de ciocan. Mai mult decât atât, în scurt timp dezvoltă o fobie pentru toate animalele cu păr şi se sperie chiar şi atunci când vede un iepure, de pildă, o maimuţică sau o veveriţă, potrivit news.ro.
„Am amintit de micuţul Albert pentru că – voit sau nu, conştient sau nu – ceea ce s-a întâmplat cu acei copii la Piteşti, zilele trecute, aduce, în bună parte, cu experimentul de acum o sută de ani. Copiii puşi să defileze şi să stea în cap la vederea unui «şef» vor dezvolta, dacă nu sunt decondiţionaţi la timp, aceleaşi reflexe ale supunerii, ale servilismului festiv şi ale docilităţii oarbe, indiferent de contextul social în care vor evolua ulterior”, avertizează Mihai Şora.
Citeşte şi 40 de puşcăriaşi, liberi la târgul de job-uri
Filosoful consideră că ceea ce s-a întâmplat la Piteşti nu este „Cântarea României“, pentru că delirul propagandistic promovat în timpul ceauşismului lăsa mereu loc pentru o formă (mai mult sau mai puţin transparentă) a duplicităţii: odată ajunşi la casele lor, oamenii care defilaseră prin faţa tribunei oficiale, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, deghizaţi în personaje istorice ori în costume sportive, îşi reveneau în simţiri, recâştigându-şi libertatea interioară (fie şi numai făcând diferenţa între grotescul spectacolului public şi realitatea vieţii lor de zi cu zi), potrivit news.ro.
„Or, copiii din «experimentul lalelelor» nu vor fi oameni liberi câtă vreme vor cunoaşte doar încolonarea umilă în faţa unei autorităţi, oricare ar fi acea autoritate. Nu ajunge că ne-au furat ţara, pădurile, oraşele, drumurile, simbolurile şi cuvintele ei! Acum ne fură şi copiii, cu sufletul şi cu mintea lor cu tot. România centenară: de la experimentul Piteşti, la experimentul lalelelor”, încheie Mihai Şora.