Un maestru al cinematografiei a murit la 88 de ani

Vittorio Taviani era bolnav de mai mult timp, a explicat familia sa, care a precizat că nu prevede să organizeze un priveghi public la capelă şi nici funeralii oficiale, pentru a respecta dorinţa marelui regizor, potrivit Agerpres.

Moartea sa rupe astfel tandemul „fraţilor Taviani’, care de puţine ori şi-au separat viaţa profesională şi sunt consideraţi „marii maeştri” ai cinematografiei italiene prin lunga şi prolifica lor carieră distinsă cu multe premii.

Vittorio, cel mai mare dintre fraţii Taviani, s-a născut pe 20 septiembre 1929, la San Miniato di Pisa, în regiunea din centrul ţării Toscana, iar după doi ani s-a născut şi fratele său Paolo. Amândoi au studiat Dreptul la Universitatea din Pisa însă dragostea lor pentru film i-a determinat să abandoneze studiile pentru a semna o serie de documentare cu argumente sociale care au ajuns la televiziune.

Debutul lor pe marele ecran a fost în 1962, când fraţii Taviani au realizat filmul ”Un uomo da bruciare” despre viaţa lui Salvatore Carnevale, un zilier care a fost asasinat în Sicilia în 1955 pentru activismul său politic şi care a câştigat premiul criticii la Festivalul de la Veneţia.

Primele lor filme au abordat întotdeauna teme sociale precum ”San Michele aveva un gallo” (1972), laureat cu premiul Interfilm la Festivalul de la Berlin sau ”Allonsanfan” (1974), interpretat de Marcello Mastroianni şi Lea Massari, care portretizează clasa muncitoare.

Marele lor succes este ”Padre padrone” (1977), ecranizare a biografiei lui Gavino Ledda care descrie viaţa unui tată despotic într-o Sardinie săracă şi care a câştigat premiul Palme d’ Or la Festivalul de la Cannes. Cei doi mari regizori au fost distinşi pentru întreaga lor carieră, în 1986, cu un Leu de Aur la Veneţia, dar au continuat să facă filme ca ”Good Morning, Babilonia” (1988), ”Il sole anche di notte” (1990) sau ”Le affinita elettive” (1996).

La 83 de ani, Vittorio Tavaiani şi fratele său Paolo au realizat capodopera lor ”Cesare deve morire”, care în 2012 a câştigat Ursul de Aur la Berlin, o ecranizare în alb şi negru a piesei ”Julius Cesar” al lui Shakespeare despre cei închişi în carcera romană Rebibbia.

În ultimii ani ei au realizat şi filmele ”Maraviglioso Boccaccio” şi ”Una questione privata”, care din cauza sănătăţii precare a lui Vittorio a fost regizat doar de Paolo, la „indicaţiile” fratelui său.