O selecţie a celor mai bune destinaţii subterane de vacanţă din lume a fost prezentată recent de către jurnaliştii postului de televiziune american CNN.
Coober Pedy, Australia de Sud
Turiştii care vor să trăiască o aventură genul Hobbit ar trebui să aleagă Coober Pedy, din statul Australia de Sud, regiune în care se găsesc cele mai multe zone aride de pe continent. Aici, viaţa subterană este un mod de-a fi pentru cei aproximativ 3.000 de locuitori ai statului. Aproape peste tot dai nu numai peste locuinţe, ci şi peste inswtituţii, magazine, restaurante, hoteluri sau biserici construite sub pământ.
Este o măsură de apărare împotriva căldurii insuportabile, iar aceste construcţii beneficiază de tot confortul modern. Denumirea Coober Peddy vine de la expresia aborigenilor „kupa piti”, care înseamnă „grota din pământ a omului alb”.
Mina de sare Wieliczka, Polonia
Salina Wieliczka este situată în sudul Poloniei şi a fost exploatată începând din secolul al XIII-lea până în 2007. În prezent, o secţiune de aproximativ 1 kilometru din această mină, a fost deschisă publicului.
În acestă porţiune pot fi văzute, între altele statui din sare sculptate de mineri, precum şi o capelă şi o catedrală. De asmenea, de tavan atârnă candelabre foarte frumoase realizate tot de către mineri, care care crează o atmosferă plăcută prin lumina pe care o difuzează.
Catacombele Parisului, Franţa
Pentru amatorii de senzaţii tari – a se citi „macabre”, n.r. – Catacombele din Paris sunt locul ideal. Acestea adăpostesc rămăşiţele pământeşti a peste 6 milioane de oameni ale căror oseminte au fost depuse aici, între anii 1785-1860, când în cimitire nu se mai găsea niciun loc.
Reţeaua tunelurilor care adăpostesc necropolele se află la o adâncime de 20 de metri sub pământ. Între osemintele depuse aici se numără şi craniile celor care au fost condamnaţi la moarte cu ghilotina, în timpul Revoluţiei Franceze.
Cappadocia, Turcia
Aşa-numitele „oraşe subterane ale Cappadociei”, în număr de 200, care au fost săpate în stâncă în această regiunea din Turcia, pot adăposti mii de oameni. Acestea au început săfie construite încă din secolul al 8-lea, î.d.Hr. Astăzi, unele dintre fostele peşteri adăpostesc hoteluri pentru turiştii care se pot bucura de tainele şi atmosfera unor locuri străvechi.
Constructorii acestor oraşe subterane sunt anonimi, deoarece ei nu şi-au pus niciun semn personal pe construcţiile pe care le-au realizat. Se spune însă că oamenii care au zidit aceste oraşe erau frigienii, membrii unui trib indo-european. Se mai spune că primii creştini se ascundeau în aceste peşteri făcute de mâna omului, pentru că erau persecutaţi pentru religia lor.
Cea mai mare peşteră din Cappadocia, Derinkuyu, se află la o adâncime de 60 de metri, iar în interiorul acesteia s-a spus că încăpeau 20.000 de oameni cu vitele lor. În prezent, o jumătate din această peşteră este deschisă publicului şi este legată de o altă aşezare subterană, Kaymaklli, printr-un tunel de 8 kilometri.
Mary King’s Close, Edinburgh, Scoţia
Mary King’s Close a fost cea mai aglomerată stradă din Edinburgh până în 1645, când s-a decşanşat o epidemie de ciumă. Localnicii – vreo 500 de oameni, s-au contaminat rapid şi a trebuit să fie puşi în carantină. Cei mai mulţi dintre ei au murit acolo.
Locul a fost închis ulterior, dar în 1753 s-a redeschis, dar locuitorii au fost evacuaţi pentru a se construi noi clădiri deasupra vechii străzi. Timp de 250 de ani, strada a fost închisă, iar acum este loc de pelerinaj al turiştilor care vor să viziteze una dintre mărturiile istorice ale secolul al XVIII-lea.
Tunelurile G-Can din Tokyo, Japonia
Chiar şi claustrofobii se îndrăgostesc de aceste tuneluri ce seamănă mai degrabă cu un templu somptuos de „inginerie subterană”. Arhitectura acestor tuneluri este impresionantă. Construcţia a început în 1992, reţeaua de tuneluri se află la o adâncime de 50 de metri ăi are o lungime de 6 kilometri şi este dotată cu pompe şi rezervoare care menţin oraşul uscat în timpul sezonului ploios.
„Piesa” principală este un rezervor enorm, care conține pompe de 78 de cai putere și este susținut de 59 de stâlpi enormi.
Tunelurile Shanghai, Portland, Oregon, Statele Unite
Tunelurile Shanghai sunt pasaje prin care se conectează subsolurile mai multor baruri din centrul oraşului Portland şi hoteluri, la malul mării, pe râul Willamette.
Folosit înainte de 1800 pentru a muta mărfurile ce veneau în port, tunelurile au primit denumirea din convingerea, probabil falsă, că au fost asociate cu „shanghaiing”, care însemna practica răpirilor de oameni pentru a fi făcuţi marinari.
Buncărul Greenbrier, Virginia de Vest, Statele Unite
La sfârșitul anilor 1950, guvernul SUA le-a cerut proprietarilor unui hotel de 700 camere, Greenbrier Hotel, din Virginia de Vest, permisiunea de a construi un centru de relocare de urgență – un buncăr – sub hotelul lor, pentru a găzdui Congresul în cazul unui război nuclear.
Proprietarii hotelului au acceptat şi, se poate spune chiar că au avut fler: astăzi, locul a devenit una dintre cele mai populare atracţii din Virginia.
Buncărul a rămas complet echipat timp de 30 de ani, fiind dezafectat la începutul anilor 1990, cînd a devenit obiectiv turistic, unde vizitatorii vin zilnic. Ei pot vedea acolo o ușă antiexplozie de 25 de tone, unele dintre cele 18 de cămine, un spital și camere de decontaminare.
Intrarea în rețeaua de peşteri Nottingham este situată în orașul de Broadmarsh Shopping Center – dar asta-i o dezvoltare mai târziu. Peşterile au fost folosite ca locuințe încă din secolul al 11-lea până în 1845, când, prin lege, s-a interzis închirierea de beciuri și peșteri ca locuinţe pentru cei săraci.
Arheologii încă încearcă cât de mult se extinde această reţea. Vizitatorii peșterilor pot vedea fântâni medievale și vidanje.
Tunelurile Cu Chi au fost folosite de Viet Cong în timpul războiului din Vietnam ca adăposturi, spitale, rute de aprovizionare și zone de depozitare, găsindu-se acolo chiar și un tanc, într-unul dintre tuneluri.