Savanţii cred că aceste fluctuaţii puternice ale câmpului magnetic sunt un indiciu al primei apariţii fierului solid în centrul Pământului şi al momentului în care miezul interior solid a început să „îngheţe” în afara miezului exterior topit, scrie descopera.ro.
Citeşte şi Luna se micşorează şi nu avem ce să facem pentru a opri asta
Înainte de formarea miezului interior, Pământul, care estimativ are 4.543 miliarde de ani, a fost o pată de rocă topită, ce în timp a dezvoltat o crustă plutitoare după răcirea suprafeţei. Miezul interior, care s-a format în urmă cu aproximativ un miliard de ani, este o completare relativ recentă la planeta noastră.
Expertul în palaeomagnetism, Andy Biggin, care este şi autorul principal al studiului realizat în urma cercetărilor, afirmă: „Această descoperire ar putea schimba percepţia noastră asupra interiorului Pământului şi istoriei acestuia”. Momentul primei apariţii a fierului solid sau a „germenilor” este extrem de controversat, dar, în acelaşi timp, este esenţial pentru determinarea proprietăţilor şi istoriei interiorului Pământului. Aceste lucruri sunt importante pentru câmpul magnetic al Pământului care acţionează atât drept un scut împotriva radiaţiile nocive ale soarelui, fiind totodată un ajutor util în navigaţie, explică el.
„Rezultatele sugerează că miezul Pământului se răceşte mai repede decât se credea anterior. De asemenea, sugerează o rată medie de creştere a nucleului, de aproximativ 1mm pe an, ceea ce afectează capacitatea noastră de a înţelege câmpul magnetic al Pământului”, mai spune Andy Biggin.
Rezultatele, publicate în revista Nature, sugerează că forţa câmpului magnetic al Pământului va rămâne puternică dacă rotirea fierului lichid în miezul exterior al nucleului va avea loc la 3000 de km sub crusta sa.
Mişcarea apare deoarece miezul întreţine schimbul de căldură cu manta solidă de deasupra sa, care se extinde până la crustă, generând curenţi de convecţie.
Odată ce miezul interior a început să îngheţe, această convecţie a primit un impuls puternic în forţă ca lumina, iar elemente nemetalice au rămas topite în nucleul exterior şi au fost mai puternice decât lichidul de deasupra. Acest proces continuă şi astăzi şi este responsabil pentru generarea câmpului magnetic al Pământului.
„Modelul teoretic care se potriveşte cel mai bine cu datele noastre indică faptul că nucleul pierde căldură mai lent decât oricând în ultimii 4,5 miliarde de ani şi că acest flux de energie ar trebui să păstreze câmpul magnetic al Pământului pentru încă miliarde de ani sau mai mult,” menţionează cercetătorul Andy Biggin.
„Acest lucru contrastează puternic cu Planeta Marte, care a avut un câmp magnetic puternic mai devreme în istoria sa, ce mai apoi pare că a murit după o jumătate de miliard de ani.”
Experţii cred că scăderea protecţiei împotriva radiaţiilor solare poate explica de ce Planeta Roşie nu este plină de viaţă la fel ca Pământul.