Potrivit măsurătorilor efectuate de robot, acest gaz, produs în proporţie de 95% de microbi pe Pământ, dacă există în mediul de pe Marte, nu poate reprezenta mai mult de 1,3 părţi la miliard ca volum, adică a şasea parte din nivelul estimat anterior, a precizat o echipă de cercetători într-un studiu apărut joi în revista americană Science.
De zece ani, oameni de ştiinţă au analizat tranşe de metan din atmosfera marţiană. În martie 2003 s-a măsurat un nor de metan de 19.000 t din apropierea ecuatorului planetei, însă observaţiile au fost făcute de pe Terra sau de pe aparatele de pe orbita lui Marte.
În măsura în care metanul, cea mai abundentă hidrocarbură din sistemul solar, poate fi semnul activităţilor biologice, anunţul a declanşat controverse asupra originii acestui gaz şi a trezit speranţe în privinţa vieţii pe Marte. Însă măsurătorile atmosferei efectuate de un spectrometru cu laser, foarte sensibil, de la bordul lui Curiosity (care s-a aşezat pe Marte în august 2012) nu au pus în evidenţă urme de metan, spre marea surprindere a oamenilor de ştiinţă.
„Rezultatul, foarte important, ne ajută să ne reorientăm eforturile în privinţa posibilităţii existenţei în prezent a vieţii pe Marte”, a spus Michael Meyer, coordonator ştiinţific al explorării planetei Marte la NASA.
„Acest lucru reduce posibilitatea existenţei actuale a unor microbi pe Marte care să producă metan, însă este vorba doar despre un singur tip de metabolism bacterian fiindcă ştim că pe Pământ există multe micro-organisme care nu produc metan„, a adăugat el. „Ar fi fost formidabil să găsim metan, dar suntem foarte încrezători în exactitatea măsurătorilor noastre”, a arătat şi Chris Webster de la Jet Propulsion Laboratory (NASA): „Am făcut numeroase prelevări, dar nu există urme de metan”.
Echipa care coordonează Curiosity va folosi o metodă de detectare a metanului chiar şi la nivelul de o parte la un miliard, în timp ce precedentele analize ale norilor de metan de pe Marte dădeau concentraţii de până la 45 de părţi la miliard. Chiar dacă metanul s-ar fi împrăştiat, ar exista urme depistabile, arată oamenii de ştiinţă. ‘Nu se cunoaşte niciun proces natural prin care metanul să poată dispărea rapid din atmosferă’, adaugă Sushil Atreya de la Universitatea din Michigan, coautor al lucrărilor. ‘Metanul persistă şi ar rămâne în atmosfera marţiană sute de ani’, spune el, precizând că acest gaz poate să aibă şi origine geologică sau să fie produs de degradarea materiilor organice transportate de meteoriţi.
Ajuns la ecuatorul marţian pe 6 august 2012, Curiosity, cel mai sofisticat robot de explorare cu şase roţi trimis vreodată pe altă planetă, a stabilit deja că Planeta Roşie a fost propice vieţii microbiene în trecutul ei îndepărtat. De mare interes sunt poalele muntelui Sharp datorită diferitelor straturi de sedimentare, ce ar putea permite datarea perioadelor când Marte a fost propice vieţii, arată NASA.