Victor Ciutacu analizează unde duce această spirală de măsuri antipopulare. „Aura de Mesia a lui Ilie Bolojan pălește cu o viteză amețitoare. Rar am văzut un politruc de succes autodevoalat în propria impostură așa de repede și atât de autodistructiv. Lumea a cam început să se lămurească ce hram poartă încruntatul de serviciu. Dincolo de marile ambiții politice ale unui om mărunt, se ițește o (altă) marionetă a străinătății. Sentiment întărit de ultimele sale decizii și luări de poziție. Să tai tu din banii și așa puțini ai unor categorii socio-profesionale sub pretextul crizei financiare și să dai dublu, pe partea cealaltă, obligațiilor tale politice externe e foarte greu de tolerat.
N-ai cum să pui să-și plătească asigurări de sănătate pensionarii, veteranii de război (repet, 89 toți!), călugării și mamele în concedii de îngrijire a copiilor, iar pe partea ailaltă să-i scutești pe ucrainenii care s-au obișnuit cu traiul bun în România de aceeași contribuție și să speri că te respectă lumea. Dincolo de faptul că dubla măsură e ilegală și discriminatorie, decizia politică în sine e antinațională. În același registru, dacă încă mai speri că te vei consacra drept politician de anvergură măcar națională, n-ai cum să ceri românilor să suporte cu stoicism o nouă curbă de sacrificiu, cu tăieri de venituri și creșteri de taxe în cascadă, pentru a drena banii (chipurile) economisiți către achiziții halucinante de armament din străinătate. Pe fruntea largă a lui Ilie Bolojan va scrie de-acum și pururea și-n vecii vecilor, amin, A TĂIAT DE LA ROMÂNI CA SĂ DEA LA STRĂINI”, spune Victor Ciutacu în direct la România TV.
Cât timp a fost ținut în vitrina luminoasă de la Oradea, departe de jocurile și deciziile politice majore, Ilie Bolojan părea, de la mare distanță, o alternativă la clasa politică prăfuită și îmbătrânită-n rele. Odată ajuns, însă, la București, șef la partid și jupân peste visteria țării, i s-a umflat rapid capul și s-a arătat lumii în toată goliciunea lui: egocentrist, meschin, satrap, fixist, limitat și coleric. Puse cap la cap sau combinate între ele, toate aceste atribute nu pot să scoată ceva bun. În toată istoria Planetei Pământ, nici un mic Dumnezeu n-a sfârșit bine. Ar fi culmea ca taman al nostru să fie excepția care confirmă regula…”, trage concluzia Victor Ciutacu.