REACŢII după confesiunea lui ROBERT TURCESCU: „A fumat ceva naşpa”, „Face un joc operativ”, „Mă simt lezat”

Moise Guran: Mi-e teamă că-i doar o farsă

Jurnalistul Moise Guran de la TVR crede că mărturisirea lui Robert Turcescu ar trebui tratată cu circumspecţie. „Eu, dacă aş fi redactor şef nu aş da această ştire până la o confirmare oficială a autorităţilor statului. Sunt de acord că ar fi dincolo de limitele bunului simţ, dar tot mi-e teamă că e doar o farsă sau un mise en place pentru deconspirarea fostului ofiţer acoperit care ar candida la preşedinţie„, a scris Guran pe Facebook.

Înainte de a formula aceste ipoteze, Guran a făcut câteva comentarii ironice legate de această confesiune. „De ce vrea să ajungă în faţa unui judecător? A făcut ceva ilegal? E ilegal să fii ofiţer acoperit şi jurnalist în acelasi timp? Că acum parcă mă simt ofensat că nu mi-a propus şi mie nimeni”, a spus Guran. Sau: „Nu spune nimic de fapt… Dă senzaţia că a fumat ceva nashpa„.

Ion Cristoiu: Un ofiţer acoperit n-are crize de conştiinţă în direct la TV

Ion Cristoiu are o abordare mai analitică, într-o postare pe blogul său. În primul rând, Cristoiu are îndoieli legate de corectitudinea documentelor prezentat de Turcescu. „Toți cei care se îndoiesc de adevărul momentului creat de Robert Turcescu invocă falsitatea documentelor reproduse. Un livret militar de rezervist, în condițiile în care și dacă ar fi lucrat la DIA, Robert Turcescu n-ar fi avut drept legitimație livretul de rezervist. Ca să nu mai spun că ofițerul acoperit nu merge la casieria unității pentru a primi bani salariul împreună cu fluturașul, din simplul motiv că s-ar trăda față de casieră!”, constată jurnalistul.

Cristoiu se arată surprinsă de textul postării lui Turcescu, neconformă cu imaginea sa de până acum. „Robert Turcescu mi s-a părut totdeauna un lucid, un ins care-și stăpînește emoțiile, și, ca orice ziarist profesionist, greu de impresionat cu ceva. Textul de pe blog dezvăluia un exaltat, un om într-o criză sufletească, un descumpănit în urma unei întîmplări dramatice, un apucat„, a observat Cristoiu.

Emisiunea în care Turcescu a confirmat informaţia postată pe blog i-a confirmat lui Cristoiu această impresie. „Robert Turcescu, gazetarul care făcea ca trenul cînd interlocutorul bătea cîmpii și nu vorbea la obiect, o luase razna de tot. Fără a spune măcar un lucru concret, cerință minimă – știe el ca ziarist – pentru orice afirmație, inclusiv despre tine însuți, el a vorbit de marea eliberare pe care a trăit-o azi, despre Dumnezeu, pe un ton exaltat, de personaj din Dostoievski și nu de ins real”, scrie Ion Cristoiu.

Aparenta contradicţie este explicată dacă mărturisirea lui Turcescu este falsă, interesată. „Adăugată falsului care-i sunt documentele, evitarea cu brio a faptelor concrete (ceea ce înseamnă un ins care se autocontrolează strașnic) mi-a dezvăluit un om care joacă un rol. Dacă nu-i o bruscă îmbolnăvire (ceea ce nu cred, pentru că n-a căzut în capcana de a spune ceva concret), Robert Turcescu face un joc operativ. Ca gazetar și nu ca ofițer sub acoperire, pentru că un ofițer sub acoperire n-are crize de conștiință în direct la tv”, deduce Ion Cristoiu adăugând că episodul are legătură cu subiectul ofiţerului acoperit ce s-ar afla printre aspiranţii la postul de preşedinte al României.

Laurenţiu Ciocăzanu: Mă simt lezat ca jurnalist

Laurenţiu Ciocăzanu scrie, pe reportervirtual.ro, că mărturisirea lui Turcescu aduce prejudicii importante „presei oneste” din România.

„Mă simt lezat, la ora când scriu. Ca jurnalist (…) Presa onestă, atâta câtă a mai rămas ea, a primit o puternică lovitură prin mărturia lui Robert Turcescu. ‘Iată cine sunteți voi, băsiștii! Niște mincinoși!’ Asta va trebui să suport și eu, și toți ceilalți jurnaliști care știu că trăiesc curat din meseria asta. Toți vom suporta povara gestului lui Robert Turcescu din partea celor care n-au niciun drept și niciun motiv să ne judece felul în care ne facem meseria. Vom fi arătați cu degetul și vom fi asemuiți lui, celui care are ceva de ascuns”, crede Ciocăzanu.

În ce priveşte explicaţia gestului lui Turcescu, Ciocăzanu formulează patru variante: „Din nevoia de a se elibera, așa cum singur mărturisea în direct? Pentru că a fost șantajat cu publicarea documentelor care probau că este agent acoperit și a simțit nevoia să facă el public totul? Pentru că dezvăluirea sa extremă e parte a unui joc politic înainte de alegerile prezidențiale, pe fondul scandalului declanșat de Traian Băsescu privind existența unui candidat agent acoperit? Sau pentru că există o luptă pe viață și pe moarte pe frontul serviciilor secrete românești, între „patrioți” și „hoți&afaceriști”, iar Turcescu a trebuit să-și sacrifice cariera de jurnalist pentru a salva prima tabără, tot mai subțiată sub presiunea celeilalte?”

Jurnalistul vede ultima variantă ca cea mai probabilă, în contextul unei bătălii pe frontul serviciilor secrete în care sunt implicaţi actori mult mai importanţi. „E posibil și să se fi săturat de a purta în suflet această povară, dar la fel de bine s-ar putea să fi fost nevoie de autodeconspirarea lui pe frontul bătăliei Rusia-SUA, duse astăzi cu mijloace democratice pe teritoriul României. Nu mai e un secret, rușii bagă bani în politicieni și televiziuni care influențează puternic masele cu discurs fascist, populist și manipulator de tip Victor Ponta, americanii luptă împotriva oligarhilor și a rețelelor acestora cu presiuni pentru instaurarea domniei legii și pentru impulsionarea luptei anticorupție. E posibil ca Robert Turcescu să-și fi ales tocmai din acest motiv momentul deconspirării sale taman înainte de alegerile prezidențiale”, scrie Ciocăzanu.

Pe disputa ruso-americană pe teritoriul României s-ar suprapune şi rivalitatea dintre serviciile de informaţii româneşti. „Agenții secreți ai Armatei (din care se revendică Turcescu) se plâng de ani buni că și „Doi ș-un sfert” (serviciul secret al Internelor), și SRI au trădat cauza interesului național, că au împânzit țara de agenți sub acoperire interesați doar de afaceri personale și deloc preocupați de soarta națională. E o luptă nu doar de orgolii între „servicii”, ci și una în numele interesului național. Au trecut 25 de ani de la uciderea lui Ceaușescu și Securitatea&urmașii au pus mâna pe averea nației, pe politică și pe presă, dar cu ce rezultate? România se afundă pe zi ce trece sub cizma corupției generalizate, girate de urmașii Securității și ai PCR, în ciuda faptului că este membru UE și al NATO. Lucrurile au ajuns prea departe. Suntem pe buza prăpastiei, și nu doar noi, oamenii simpli, ci și ei, îmbogățiții tranziției, care riscă să-și vadă averile în pericol tocmai din cauza prăbușirii sistemului democratic, subminat din interior de cancerul corupției. Serviciile contribuie în bună măsură la tolerarea acestui virus, chiar dacă în ultimii ani colaborarea cu americanii a mai salvat aparențele. Însă nu poate ține la infinit. E prea puțin. Pe fondul ăsta, s-a activat puternic „filonul patriotic” din servicii, cu vârf de lance Armata. Robert Turcescu poate declanșa un cutremur la scară națională!”, susţine ziaristul.

Cătălin Tolontan: Sunt uluit

„Sunt și eu uluit, deși n-am nicio certitudine dacă este o farsă sau un lucru adevărat”, a declarat, pentru Paginademedia.ro, Cătălin Tolontan, în legătură cu ieșirea lui Robert Turcescu, ziaristul care a mărturisit că a fost agent sub acoperire.

„Inițial ceea ce am crezut este că e o farsă-parabolă făcută de un ziarist, care să arate cum ar putea să sune spovedania candidatului la prezidențiale care ar fi agent acoperit. Ce mă derutează este însă nonreacția Ministerului Apărării care, în mod normal, ar trebui să spună dacă ar fi o farsă, că jurnaliștii sunt cu metaforele, iar ei cu operațiunile acoperite și să nege orice legătură cu evenimentele acestea„, a mai spus Tolontan.