Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a proclamat această zi în 2012, prin Rezoluția 66/292, pentru a le arăta părinților din întreaga lume respectul cuvenit. Celebrată la nivel mondial, ziua dedicată părinților reprezintă o oportunitate pentru exprimarea prețuirii deosebite față de părinții de pe întreaga planetă, pentru angajamentul lor dezinteresat față de copii și pentru sacrificiul acestora, pe tot parcursul vieții, se subliniază în rezoluție.
Se arată, de asemenea, că familia are responsabilitatea cea mai mare în educarea și protecția copiilor, pregătindu-i pentru o viață împlinită și fericită. Recunoscând rolul părinților în creșterea copiilor, rezoluția invită statele membre să sărbătorească această zi împreună cu societatea civilă, implicând totodată și cât mai mulți tineri și copii în evenimentele organizate.
Decizia Adunării Generale a ONU de a marca o zi a părinților s-a întemeiat pe recunoașterea rolului fundamental pe care tatăl și mama îl au în viața copiilor lor, dar și pe conștientizarea unor pericole la care aceștia sunt expuși în societatea contemporană, a unor circumstanțe socio-economice care îi împiedică să își îndeplinească datoria pe care o au față de copii.
În comunitățile tradiționale, tații erau cei care se ocupau de educația morală și disciplinară a copiilor, pe lângă sarcina de a asigura partea materială necesară familiei. În zilele noastre, într-o societate în permanentă schimbare, în multe țări, se insistă pe creșterea implicării taților și în dimensiunea emoțională a dezvoltării copiilor, în creșterea lor de zi cu zi.
În prezent, există numeroase provocări cărora tații și societatea, în ansamblul ei, trebuie să le facă față. La nivel internațional, fenomenul migrației conduce la realitatea ca mulți tați să fie nevoiți să se separe de propria familie. O altă provocare căreia familiile trebuie să îi facă față este aceea a violenței domestice, mulți tați făcându-se vinovați de violență domestică și chiar de abuzuri sexuale, provocând răni, în primul rând emoționale. Alții își abandonează total familiile, lăsându-le fără niciun sprijin. Toate aceste provocări evidențiază nevoia de a reafirma poziția tatălui în cadrul familiei, potrivit site-ului un.org.
Mamele, de cealaltă parte, au un rol esențial în cadrul familiei. Relația mamă-copil este vitală pentru dezvoltarea firească și sănătoasă a acestuia din urmă. În societățile contemporane, mamele nu mai oferă doar afecțiune copiilor lor, ele asigură și mijloace materiale pentru familiilor lor. Totuși, mamele trebuie să facă față unor provocări majore, unele dintre ele amenințătoare pentru ele și pentru familie.
Nașterea, care ar trebui să fie prilej de bucurie, continuă să fie un risc major pentru sănătatea multor femei din țările subdezvoltate. O femeie dintr-o astfel de țară este supusă unui risc de 300 de ori mai mare de a muri la naștere sau de a suferi complicații legate de sarcină, în comparație cu o femeie dintr-o țară dezvoltată. Violența împotriva femeilor, cu care se confruntă un număr tot mai mare, rămâne una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din timpurile noastre, scrie site-ul un.org. Accesul la educație pentru femei și fete este o altă problemă majoră. Beneficiile educației pentru femei și tinere fete sunt incontestabile nu numai pentru familii, ci și pentru societatea din care fac parte, potențialul feminin putând fi valorificat în eforturile de dezvoltare. Statisticile arată, de asemenea, că, dacă mamele au studii, probabilitatea de a-și trimite copiii la școală și de a-i încuraja să nu abandoneze studiile este mai mare.
Acestea sunt rațiunile pentru care ONU a decis să dedice ziua de 1 iunie părinților, pentru a reafirma rolul tatălui și al mamei, al familiei în general, în sănătatea și în dezvoltarea generațiilor următoare. Potrivit onu.org, familiile care integrează principiul egalității între femei și bărbați pot contribui la crearea unor societăți mai stabile și mai productive.
Noțiunea de părinte este, în țările civilizate din întreaga lume, codificată în sistemele juridice actuale. La nivelul documentelor europene, se folosește, cel mai adesea, termenul de „autoritate” sau „responsabilitate părintească”, reprezentând un ansamblu de drepturi și îndatoriri pe care un părinte le are cu privire la copilul său. Din acest punct de vedere, în Recomandarea din 2011 a Comisiei europene privind Legislația familiei (Comisie creată la 1 septembrie 2001 cu obiectivul principal de a armoniza dreptului familiei în Europa), „autoritatea părintească” desemnează un cumul de drepturi și obligații, care au drept scop promovarea și protejarea bunăstării copilului, referindu-se în special la următoarele categorii de responsabilități: îngrijire, protecție și educație; menținerea relațiilor personale; stabilirea rezidenței; administrarea proprietății și reprezentarea legală.
În cele mai multe coduri ale familiei din țările europene este prevăzută ideea că „autoritatea părintească” nu devine niciodată un drept absolut și nelimitat și că ea se oprește acolo unde încep drepturile copilului. De exemplu, în cazul părinților divorțați apare o anumită limitare legată de faptul că ambii părinți trebuie să cadă de acord cu privire la aspectele ce țin de organizarea vieții minorului: viața școlară, sportivă, culturală, religioasă, tratamente medicale, vacanțe, etc.
Citeşte şi Ziua copilului 2016: Concerte, concursuri şi expoziţii în Capitală