Protestul se desfăşoară în două corturi montate pe platforma de la intrarea în combinat, în care au fost puse paturi şi survine după ce, de la 1 mai, un număr de 298 de angajaţi din cei 430 care mai rămăseseră la muncă după disponibilizările din noiembrie fuseseră trecuţi în şomaj, începând cu finalul lunii mai, potrivit Agerpres.
„Fiecare zi de aşteptare a salariilor, bani munciţi din greu, cu ajutorul cărora ne achitam contribuţiile şi ne asiguram hrana familiilor, înseamnă pentru noi, oameni ajunşi să trăiască din alocaţiile copiilor şi din împrumuturi, o amplificare a tensiunilor. Ziua de astăzi (marţi – n.r.) era una decisivă pentru calmarea spiritelor, mai ales că au fost făcute promisiuni pentru plata unor bani, chiar dacă nu s-a spus cât. În condiţiile în care, însă, aceşti bani puţini nu au fost achitaţi, oamenii sunt decişi să recurgă la noi acţiuni, iar greva foamei este una dintre formele de protest„, a declarat Gheorghe David, liderul de sindicat de la Amurco Bacău.
Greviştii foamei de la Amurco sunt monitorizaţi de un echipaj medical sosit la faţa locului, care le-a măsurat glicemia.
În urmă cu o săptămână, aproximativ 300 de angajaţi plecaseră din faţa sediului firmei într-un marş de protest pe un traseu de peste trei kilometri, ce a străbătut Calea Republicii, Calea Mărăşeşti, Piaţele Ştefan Cel Mare şi Tricolorul, unde liderii sindicatului din cadrul firmei au prezentat revendicările salariaţilor.
Marşul a fost prefaţat, pe 14 mai, de blocarea DN 2, peste 60 de salariaţi de la Amurco trecând continuu, mai bine de un sfert de oră, pe o trecere de pietoni ce traversa şoseaua. Acţiunea, în urma căreia a fost paralizat complet traficul în zona de sud a municipiului, a fost dezamorsată de intervenţia directorului general al Amurco, Laurenţiu Hotea, care a promis plata restanţelor salariale acumulate pentru trei luni şi a salariilor compensatorii pentru cei disponibilizaţi anul trecut, dar şi a jandarmilor.
Problemele la Amurco au început în luna februarie, când patronatul şi administraţia au decis închiderea temporară a instalaţiilor deoarece, conform directorului general, Laurenţiu Hotea, „instituţiile statului au folosit toate mijloacele pentru blocarea activităţii, iar Contractul de Procesare, încheiat odată cu cel de privatizare, din 2007, a fost suspendat„.
Potrivit lui Hotea, Amurco „nu a dispus şi nu dispune de mijloace financiare fără ajutorul holdingului Interagro”, dar acţionarul majoritar al acestuia, Ioan Niculae, pare să fi abandonat activitatea de producţie a îngrăşămintelor chimice.
Interagro are de achitat salarii restante de circa 3,9 milioane de lei. De asemenea, combinatul Amurco are datorii la bugetul asigurărilor de sănătate în valoare de 3,39 milioane de lei, iar Fiscul a demarat procedura de executare silită.
Angajaţii Amurco pleacă din combinat cu salariile neachitate de trei luni. Conform Contractului Colectiv de Muncă, cei trimişi în şomaj ar urma să primească trei salarii compensatorii, care, însă, nu s-au achitat în cazul celor aproape 600 de salariaţi disponibilizaţi la sfârşitul anului trecut, a declarat liderul de sindicat Gheorghe David.
Privatizarea Combinatului Chimic Bacău s-a realizat în anul 1997, după o lungă perioadă în care instalaţiile au funcţionat cu intermitenţă, iar perspectivele de continuare a producţiei erau incerte. Societatea avea datorii la bugetele publice şi faţă de o serie de furnizori, care rămăseseră neplătiţi din perioada de funcţionare. O serie de active erau ipotecate, deci urmau să fie lichidate pentru a se achita creanţele.
Interagro SA s-a angajat, în baza Contractului de Vânzare-cumpărare şi a Contractului de Procesare, să investească sume mari pentru modernizarea instalaţiilor, aducerea acestora la nivelul celor mai înalte tehnologii şi menţinerea lor în producţie. Ca urmare, în perioada 1997-2014, platforma chimică de la Bacău a funcţionat, menţinându-se locurile de muncă şi reangajând specialiştii şi muncitorii plecaţi înainte de privatizare.
„Prin Contractul de Procesare s-a asigurat funcţionarea societăţii şi, în continuare, Interagro a finanţat toate investiţiile şi a suportat sarcinile de mediu, spre deosebire de alte combinate chimice care au fost tăiate şi vândute ca fier vechi. Dar, în prezent, creşterea preţurilor la gaze naturale, precum şi a altor costuri energetice împiedică Interagro să mai finanţeze producţia. Aveam un plan de realizarea a cogenerării energetice, dar nu au mai fost resurse financiare„, preciza directorul general Laurenţiu Hotea.
Acesta speră, la fel ca şi liderul de sindicat, ca aproximativ 120 de salariaţi care nu au fost deocamdată disponibilizaţi, să poată menţine „un nucleu necesar, în viitor, reluării activităţii”.
CITEŞTE ŞI: Un lider de sindicat va face greva foamei în faţa sediului Complexului Energetic Oltenia