Timpul își continuă curgerea liniștită la Mănăstirea Prislop. Sâmbătă, pe 28 noiembrie, se împlinesc 26 de ani la moartea Părintelui Arsenie Boca, apreciat ca fiind cel mai mare duhovnic al secolului XX. La slujba de comemorare a Părintelui vor veni mii de credincioși din toată țara, fiecare cu gândul de a ruga la cel pe care-l numesc ‘Sfântul Ardealului’.
Pe cărarea care duce la mormântul Părintelui Arsenie Boca este multă lume, dar e liniște. În ciuda frigului, pe o bancă din lemn o femeie a găsit răgazul să citească dintr-o cărticică de rugăciuni.
Pe dalele din piatră abia dacă se mai simte vreun colț ascuțit, dar și acela este șlefuit de pașii sutelor de mii de pelerini care vin aici, la Sfântul Ardealului. Părintele este privit ca speranța multora și pelerinii vin de la sute de kilometri distanță pentru a se căi la mormânt, pentru a se ruga sau pentru a mulțumi lui Dumnezeu.
”Părintele a fost un trimis al lui Dumnezeu în vremea noastră, să ne arate adevărata cale a întâlnirii cu Domnul Nostru Iisus Hristos. A fost înzestrat cu multe daruri și virtuți, ca să ne arate sfințenia sa. A fost smerit, retras și ascultător față de Biserică. Și-a cunoscut sfârșitul cu trei ani înainte spunând că mai are ‘trei calendare’ și apoi va pleca”, spune maica stareță Pavelida Munteanu, de la Mănăstirea Prislop, potrivit Agerpres.
Chiar dacă a fost una dintre persoanele binecuvântate de Dumnezeu prin faptul că l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, maica stareță ne îndeamnă la răbdare atunci când aducem vorba despre posibila canonizare a Părintelui. Este atributul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să ia o asemenea decizie, iar lucrurile trebuie să respecte o anume rânduială, ne spune, cu înțelepciune, măicuța.
”Nu sunt eu în măsură să vorbesc despre acest lucru’, apreciază, modest, maica stareță, în ciuda faptului că multe din învățăturile sale i-au fost transmise de însuși cel pe care credincioșii îl văd ca pe un sfânt. ”Dânsul a prevăzut că vor veni vremurile acestea și că aici (la Prislop, n.r.) va sosi atâta lume, ceea ce noi nu am știut. Așteptăm să vedem cum lucrează Dumnezeu, prin ierarhia noastră”, adaugă maica stareță, pentru care Părintele Arsenie poate fi considerat cel de-al treilea ctitor al Mănăstirii de la Prislop.
Lucrurile însă se mișcă, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a instituit o comisie care va lua în dezbatere canonizarea Părintelui Arsenie Boca.
”În ceea ce privește canonizarea Părintelui Arsenie Boca există pași care s-au făcut, există inițiative ale credincioșilor, există chiar inițiativa Sfântului Sinod al Bisericii noastre. Există o hotărâre a Sinodului care vizează formarea unei comisii de canonizare a Părintelui. Sperăm că această comisie se va creiona și de anul viitor va începe să funcționeze, își va începe activitatea. Această comisie are o menire destul de laborioasă pentru că trebuie să evalueze toate scrierile care aparțin Părintelui, dar și pe cele puse sub numele Părintelui Arsenie—pentru a distinge foarte clar ce aparține Părintelui și ce nu”, explică părintele Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
”Trebuie făcută o analiză foarte pertinentă și obiectivă a vieții și activității Părintelui Arsenie Boca. Mărturiile referitoare la minunile Părintelui Arsenie Boca trebuie, din nou, analizate și reevaluate de către această comisie. Este un demers care va dura — nu putem spune că această lucrare a comisiei se va întinde pe un an sau pe cinci sau pe zece.
Nu putem face astfel de estimări în ceea ce privește timpul, însă atunci când Bunul Dumnezeu va hotărî, și când această comisie își va fi încheiat activitatea, se vor face pașii concreți înspre canonizarea Părintelui Arsenie”, a afirmat reprezentantul Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Biserica nu are nimic împotriva canonizării Părintelui Arsenie Boca, dar aceste lucruri trebuie privite prin prisma etapelor obligatorii de parcurs, adaugă acesta. Durează mult pentru că nimeni nu vrea să greșească. Și în plus, canonizarea nu trebuie privită ca un fapt obișnuit. ”Întotdeauna în canonizarea sfinților un rol esențial îl are lucrarea Duhului Sfânt, îl are Dumnezeu. De multe ori se discută despre canonizarea Părintelui Arsenie ca despre o chestiune pur omenească. (…) Canonizarea este un act în care noi, ca și creștini, vedem lucrarea lui Dumnezeu și cred că nu ar trebui să excludem din ecuația aceasta factorul cel mai important, care este voința lui Dumnezeu’, conchide părintele Gabriel Miricescu.
Dorința Părintelui Arsenie Boca a fost să-și găsească odihna veșnică la Prislop, un loc pe care l-a iubit enorm, după cum ne spune și maica stareță de la Mănăstirea Prislop. ”Dânsul și-a ales mormântul aici și a zis: ”pecetluit să-mi fie mormântul până la a doua venire a lui Dumnezeu”, își amintește ea.
Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 în localitatea Vața de Sus (Hunedoara). A studiat la Academia Teologică „Andreiana” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933.
În Vinerea Izvorului Tămăduirii, după Paștile anului 1940, a fost tuns în călugărie la Mânăstirea Brâncoveanu — Sâmbăta de Sus, primind numele Arsenie. Ca preot, duhovnic și stareț, va începe cu putere, cu duh apostolesc și chiar prorocesc mișcarea unică de la Sâmbăta, de redeșteptarea religioasă și morală a credincioșilor. A fost părinte ieromonah, teolog, artist plastic, stareț la Mănăstirea Brâncoveanu și apoi la Mănăstirea Prislop. În anul 1959, regimul comunist a desființat lăcașul de cult din Hunedoara, l-a transformat în cămin de bătrâni, iar părintele Arsenie Boca a fost alungat din mănăstire.
Securitatea i-a interzis să mai slujească în vreo biserică din România. Părintele a fost arestat și torturat de fosta Securitate în anii 1948 și 1951 pentru presupuse legături cu legionarii, fapte negate de acesta. Închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea, condamnat la muncă silnică la Ocnele Mari și la Canal, părintele a revenit, la sfârșitul pedepsei, ca stareț la Mânăstirea Prislop.
A fost unul dintre martirii gulagului comunist. A pictat biserica din comuna Drăgănescu, la 25 km. de București.
Arsenie Boca este considerat ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX. A trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop se perindă zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, mii de oameni sunt prezenți la slujba de pomenire a celui care, chiar fără a-l fi cunoscut direct, le-a schimbat viața, cel mai mare număr înregistrându-se în 2010, 30.000 de credincioși.