34 de moţiuni de cenzură depuse în Parlament din 1990 până în prezent. ISTORIC

Doar două dintre moţiunile de cenzură au fost adoptate de Parlament. La 13 octombrie 2009, moțiunea de cenzură „11 împotriva României”, inițiată de PNL și UDMR și susținută de PSD, a fost adoptată de Parlament cu 254 de voturi pentru și 176 împotrivă, astfel încât Guvernul Boc I a fost demis.

A doua a fost depusă de Uniunea Social Liberală (PSD și PNL) la 18 aprilie 2012 și intitulată ”Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată”. A fost îndreptată împotriva Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu, fiind adoptată la 27 aprilie 2012. În favoarea moțiunii au fost exprimate 235 voturi, iar 9 parlamentari au votat împotrivă. Pentru adoptare, moțiunea de cenzură avea nevoie de 231 de voturi, adică jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor (460). Guvernul Ungureanu fusese învestit de Parlament în urmă cu 78 de zile, la 9 februarie, cu 237 de voturi pentru și două împotrivă.

Citeşte şi: Moţiunea de cenzură „PSD contra PSD” se votează astăzi în Parlament

Legislatura 1992-1996

Au fost depuse cinci moțiuni.

Prima, depusă la 14 martie 1993 de 122 de parlamentari, s-a referit la Strategia de reformă economico-socială a programului de guvernare. A doua, depusă la 31 august 1993 de 150 de parlamentari, s-a referit la raportul preliminar al comisiei pentru cercetarea unor cazuri de corupție. A treia moțiune de cenzură s-a referit la falimentul politicii economice a Guvernului și pierderea totală a credibilității. A fost depusă la 7 decembrie 1993 de 187 de parlamentari.

A urmat o moțiune de cenzură înregistrată la 22 iunie 1994 și semnată de 141 de deputați și senatori. S-a referit la nerespectarea Constituției, depunerea proiectului bugetului de stat pe anul 1994 cu întârziere de 7 luni. În sfârșit, cea de-a cincea o fost depusă la 13 decembrie 1994 de 164 de parlamentari care au reclamat stoparea privatizării, scăderea nivelului de trai, manifestația de protest de la Reșița.

Citeşte şi: Klaus Iohannis: Fac un apel la PSD să nu introducă în pachetul de negocieri autonomia pe criterii etnice

Legislatura 1996-2000

S-au înregistrat patru moțiuni de cenzură.

Prima, depusă la 29 mai 1997, a fost semnată de 140 de deputați și senatori care au acuzat incapacitatea Guvernului Ciorbea de a guverna țara. A doua, din 5 iunie 1997, semnată de 143 de parlamentari, a vizat angajarea răspunderii Guvernului asupra Programului de măsuri privind reforma globală. Următoarea, din 17 decembrie 1998, semnată de 143 de parlamentari, s-a referit, din nou, la incapacitatea guvernului de a guverna țara. În sfârșit, moțiunea de cenzură din 15 mai 1999, semnată de 158 de senatori și deputați, a criticat angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de lege privind accelerarea reformei.

Citeşte şi: Liviu Dragnea, după reuniunea informală a PSD şi ALDE: Sunt realist. Mâine trece moţiunea

Legislatura 2000-2004

În acest interval au fost depuse doar două moțiuni de cenzură.

Prima, la 18 decembrie 2001, semnată de 189 de senatori și deputați, s-a referit la Angajarea răspunderii Guvernului asupra Declarației de politică generală privind bilanțul primului an de guvernare. Cea de-a doua, din 27 martie 2003, afirma că ”Mafia sufocă România — Corupția Guvernului PSD sărăcește România”.

Citeşte şi: Klaus Iohannis, despre eventualitatea unui nou premier: Să fie o persoană integră. Nu fac rabat de la criteriile din toamnă

Legislatura 2004-2008

S-au înregistrat șase moțiuni de cenzură.

Prima a fost depusă la 16 iunie 2005 de 133 de parlamentari și a vizat ceea ce, în opinia semnatarilor, era dictatura și incompetența Guvernului Tăriceanu împotriva integrării europene a României. A urmat ”Anti-reforma sănătății”, moțiune semnată de 160 de parlamentari și depusă la 15 februarie 2006. Cea de-a treia a fost ”Guvernul Tăriceanu — Fapte și Minciuni”, semnată de 123 de parlamentari și depusă la 21 iunie 2006. În opinia celor 119 parlamentari care au semnat cea de a patra moțiune de cenzură, din 4 iunie 2007, ”Guvernul Tăriceanu trebuie să plece”. 

Ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților; dezbaterea Moțiunii de cenzură cu titlul ”1000 de zile de haos. Sfârșitul guvernării de dreapta”

La 24 septembrie 2007, 140 de deputați și senatori au depus moțiunea ”1000 de zile de haos. Sfârșitul guvernării de dreapta”. Ultima moțiune a legislaturii a fost ”Educația rămâne, guvernul pleacă”, semnată de 130 de parlamentari și depusă la 29 octombrie 2008.

Citeşte şi: UDMR a decis să boicoteze votul la moţiunea de cenzură. Liviu Dragnea a convocat parlamentarii PSD la o şedinţă de urgenţă

Legislatura 2008-2012

A fost legislatura cu cele mai multe moțiuni de cenzură depuse, în număr de 11.

Prima a fost ”Marea păcăleală PDL-PSD”, semnată de 124 de parlamentari și depusă la 4 mai 2009. Cea de-a doua, ”Guvernul PDL-PSD a hotărât: Decât muncă fără rost, mai bine puțin și prost”, a fost depusă la 17 septembrie 2009. 

Dezbaterea și votarea moțiunii de cenzură ”11 împotriva României” inițiate de PNL și UDMR împotriva Guvernului Boc II, în cadrul ședinței comune a Senatului și Camerei Deputaților

A urmat ”11 împotriva României”, la 6 octombrie 2009, prima astfel de moțiune adoptată de Parlamentul României. La 8 iunie 2010, a fost depusă moțiunea de cenzură ”Opriți genocidul social!”.

A cincea moțiune de cenzură a legislaturii s-a intitulat ”Moțiunea României majoritare, moțiune populară”, depusă la 18 octombrie 2010. O moțiune de cenzură care nici nu a mai fost dezbătută fusese depusă la 29 octombrie 2010, intitulată ”Legea Educației Naționale, o lege anti-educație și anti-românească” și semnată de 137 de parlamentari. La 15 decembrie 2010, a fost depusă moțiunea de cenzură ”Legea privind salarizarea în anul 2011 — ultima ‘țeapă’ trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc”.

În data de 16 decembrie 2010, a fost depusă o moțiune ce nu a mai fost votată, numită ”Legea salarizării guvernului iresponsabil”. A urmat moțiunea cu titlul ”Codul Boc — salarii mici, șomaj mare, firme falimentate”, din data de 8 martie 2011. Tot în 2011, dar la 15 decembrie, a fost depusă moțiunea de cenzură ”După 22 ani, Democrația este în pericol.”

În sfârșit, la 18 aprilie 2012, a fost depusă a doua moțiunea de cenzură ce avea să fie adoptată de Parlament, intitulată ”Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată!’.

Citeşte şi: Ludovic Orban, despre prezenţa liberalilor la moţiunea de cenzură: Lipsa de cvorum este în interesul lui Dragnea

Legislatura 2012-2016 

Ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților în cadrul căreia s-a dezbătut moțiunea de cenzură ”Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată!”, inițiată de 116 deputați și senatori

În legislatura începută în 2012, au fost depuse patru astfel de moțiuni. Prima datează din 13 mai 2014 și s-a numit ”Opriți Guvernul Ponta 3 — Guvernul corupției, demagogiei și minciunii!”. A doua a fost depusă la 12 septembrie 2014, fiind intitulată ”Victor Ponta pune în pericol statul de drept! Opriți fraudarea alegerilor de către PSD!”. 

Ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților în care s-a dezbătut și votat moțiunea de cenzură inițiată de PNL, intitulată ”Alege între România și Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta!”

La 5 iunie 2015, a fost înregistrată moțiunea de cenzură cu titlul ”Victor Ponta demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu e o lozincă!”. Cea de-a patra datează din 21 septembrie 2015, purtând titlul ”Alege între România și Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta”.

Citeşte şi: Victor Ponta: Există o listă de miniştri pentru ziua de joi, dar oamenii să aibă demnitate mâine

Legislatura 2016-2020 

Premierul Sorin Grindeanu susține un discurs în cadrul ședinței comune a Camerei Deputaților și Senatului, în care a fost dezbătută moțiunea de cenzură inițiată de PNL și USR

Prima moțiune de cenzură împotriva Guvernului Sorin Grindeanu a fost depusă la 1 februarie 2017, de către parlamentari PNL și USR, în contextul adoptării de către Guvern a OUG referitoare la modificările Codurilor penale. Intitulată „Guvernul Grindeanu — Guvernul sfidării naționale. Nu legalizați furtul în România”, moțiunea a fost respinsă la 8 februarie, cu 161 de voturi „pentru” și 8 „împotrivă”. Pentru a fi adoptată, moțiunea ar fi trebuit să întrunească cel puțin 233 de voturi.