1. În India este interzis cu desăvârşire gătitul sau mâncatul pe durata eclipsei de Lună. Şi asta pentru că în timpul Chandra Grahan, mâncarea „devine rea” şi e blestemată de spiritele rele.
2. Cercetătorii biblici americani, cred că trăim vremurile de pe urmă şi în timpul eclipsei trebuie să ne rugăm pentru iertarea păcatelor. Conform Cărţii lui Ioel 2:31, din Vechiul Testament: „Soarele va coborî în beznă şi Luna se va înroşi de sânge înaintea zilei îngrozitoare şi măreţe în care va veni Domnul”.
3. Tibetanii cred că faptele bune sau rele se multiplică de zece ori în timpul eclipsei şi trebuie să avem mare grijă, pentru că fiecare gest pe care îl facem în cele 103 minute, ne poate schimba definitiv destinul.
4. În Africa de Sud, în timpul eclipsei de Lună are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte între Soare şi Lună. Oamenii trebuie să se roage ca cele două corpuri cereşti să se împace, altminteri lumea va rămâne în beznă.
5. În mai multe ţări din lume, femeile gravide sunt închise în casă şi nu au voie să se uite deloc la cer. Şi asta pentru că eclipsa de Lună fie le însemnează pe ele, fie atacă pruncul purtat în pântec, fie îl însemnează pe micul încă nenăscut.
Înfricoşaţi de orice manifestare a elementelor naturii: fulgere, erupţii vulcanice, cutremure, strămoşii noştri căutau şi găseau de multe ori explicaţii foarte „interesante” pentru a motiva producerea lor. Dacă omul primitiv considera aceste manifestări ca fiind ale unor zeităţi sau ca pe nişte pedepse pentru faptele, acţiunile lor, nici după trecerea timpului oamenii nu s-au lepădat de această frică. Cu atât mai mult speriindu-i eclipsele, care oricum şi azi îţi dau fiori şi nelinişte. Considerându-le „semne cereşti” aducătoare de calamităţi, secetă, ciumă şi altele, au căutat întotdeauna să încerce să priceapă cam ce anume înseamnă.
Până să afle cu adevărat, să ne amintim ce scrie Biblia despre un astfel de eveniment, despre o eclipsă: „De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.” (Matei 27:45, dar şi în Marcu şi Luca); este neîndoios că atunci s-a produs o eclipsă de soare, care a întunecat pământul. Astfel de fenomene au fost şi sunt – acum ştim – fenomene cosmice obişnuite: umbra unui corp ceresc, a unei planete, se suprapune pe alt corp ceresc.
La sate, superstiţia era aceea care dicta explicaţia. În afară de temerea calamitaţilor de care am vorbit mai sus, oamenii credeau că atunci când era eclipsă totală de Lună sau de Soare, „dracii sunt vinovaţi, că vin şi-o fură de pe cer”, sau dacă eclipsa era parţială, vinovaţi se făceau vârcolacii care „mănâncă luna” (sau soarele, după caz). Sigur, evenimentul respectiv era socotit şi ca o „pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele oamenilor”.
Acum, când radioul şi televiziunea au pătruns în mai toate satele, eclipsele, totale sau parţiale, de Lună sau de Soare, poate n-o să genereze spaime, mai ales că nu toate vor fi vizibile în România. Deşi, dacă toate ar fi vizibile, nu putem şti… Este cunoscut cazul unui trib sălbatic descoperit relativ recent, care venera o anumită zeitate. Stupefacţia a fost totală când s-a văzut „zeitatea”: pe pământul gol era conturată cu pietre silueta unui… avion! A fost pe cer, a făcut zgomot mare, a dispărut repede. Ce putea să fie decât un semn de la zei?!
Din spaime şi neştiinţă se nasc superstiţiile!
REDACŢIA