Potrivit biologilor, dacă natura nu ar fi limitat mărimea pelvisului la femei, atunci bebeluşii s-ar naşte mult mai târziu. Iar pentru a facilita naşterea naturală, creierul bebeluşilor are un sfert din mărimea unui creier adult.
Anumiţi pediatri consideră primele 3 luni de viaţă ale bebeluşului drept cel de-al patrulea trimestru de sarcină, pentru a sublinia lipsa de abilităţi sociale ale nou-născuţilor în această etapă deşi micuţii au nevoie de ele. Spre exemplu primul zâmbet nu apare mai devreme de 10-14 săptămâni şi primul semn de ataşament începe în abia la 5 luni.
Atât timp cât există bebeluşi trebuie să existe şi părinţi. Iar creierul copilului a evoluat astfel încât să se dezvolte ca răspuns la grija părinţilor. Cortexul prefrontal al nou-născutului nu are prea mult control, aşa că efortul de a disciplina sau teama de răsfăţ nu-şi au rostul în această etapă de dezvoltare. Acum bebeluşii învaţă despre foame, singurătate, disconfort şi oboseală şi sentimentele pe care acestea le declanşează. Îngrijirea copilului poate ajuta acest proces prin răspunderea promptă la nevoile copilului. Cu toate acestea nu trebuie să credeţi că astfel îl veţi face pe cel mic să nu plângă. Indiferent ce veţi face copilul va plânge.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.