Sf. Valentin este unul dintre sfinții de primăvară în Slovenia, și se spune că plantele și florile încep să crească în această zi. Adesea, aceasta este prima zi a anului în care se încep muncile la vii și pe câmp. Potrivit tradiției, Sfântul Valentin vine pe 14 februarie pentru a aduce cheile de la toate rădăcinile plantelor, ceea ce înseamnă că natura începe să se trezească la viaţă. Mai există, de asemenea, o credinţă puternică ce spune că păsările se logodesc în această zi, potrivit
Oddee.com. Ziua anuală a iubirii, sărbătorită în Slovenia, cade de fapt pe 12 martie, Ziua Sfântului Grigorie.
Japonia-ţara unde femeile dau bomboane de ciocolată bărbaţilor
Pe parcursul zilei de 14 februarie, tradiția spune că femeile dau bărbaţilor daruri de ciocolată. Cu toate acestea, tipul de ciocolată dăruit depinde în mare măsură de natura relației. Giri-choko este cumpărată pentru şefi, colegi și prieteni apropiaţi de sex masculin. Giri înseamnă „obligație” și, prin urmare, aceste bomboane de ciocolată nu poartă nicio asociere romantică. Prin contrast, Honmei-choko este dăruită iubiților sau soților. Aceste bomboane de ciocolată sunt foarte speciale, deoarece sunt realizate manual de către femei. Barbaţii care primesc Honmei-choko de Ziua Indrăgostiţilor sunt foarte norocoşi.
O lună mai târziu, în Ziua Albă (14 martie), bărbaţii vor face daruri care sunt de cel puțin de două sau trei ori mai valoroase decât darurile primite de Ziua Îndrăgostiților. Termenul sanbai gaeshi („întoarce de trei ori”) este folosit pentru a descrie această regulă. Dacă nu se întoarce darul, gestul este perceput ca o dorinţă a bărbatului de a se plasa într-o poziție de superioritate, chiar dacă sunt prezentate scuze. Oferirea unui cadou de valoare egală este considerată ca fiind o modalitate de a spune că vrei să închei relația. Inițial se dăruiau doar bomboane de ciocolată, dar acum şi bijuteriile, accesoriile, îmbrăcămintea și lenjeria sunt daruri acceptabile în Ziua Albă.
Țara Galilor-unde Sf. Dwywen este sfânta îndrăgostiţilor și lingura este un simbol al iubirii
Ziua lui Dwynwen, altfel cunoscută sub numele de Ziua Îndrăgostiților, are loc în fiecare an pe 25 ianuarie în Ţara Galilor. Ea comemorează sfânta galeză Dwynwen, a cărei poveste de dragoste veche și tragică a inspirat oamenii să facă schimb de cărți și cadouri, precum și să-și exprime sentimentele lor cele mai profunde unul pentru celălalt.
Legenda afirmă că Dwynwen s-a îndrăgostit de un prinț tânăr pe nume Maeron. Maeron reciproca sentimentele ei, dar dintr-un motiv nedeterminat, ei nu au putut fi împreună. Cele trei ipoteze sunt că: a) Maeron a violat-o, în ciuda faptului că Dwynwen dorea să rămână virgină până după căsătorie, b) tatăl ei a interzis căsătoria, sau c) tatăl ei deja îi promisese mâna altcuiva. Dwynwen, înnebunită de durere pentru dragostea pe care i-o purta lui Maeron, se roagă să nu mai fie îndrăgostită de el. Un înger îi răspunde rugăciunilor şi îi aduce o poţiune care îi va şterge dragostea ei pentru Maeron și îl transformă în gheață.
Dumnezeu îi acordă atunci lui Dwynwen trei dorinţe. În primul rând, ea cere lui Dumnezeu să îl elibereze pe Maeron din mormântul lui de gheață. Apoi, ea îi cere să o facă patronul îndrăgostiţilor, și să o lase să rămână necăsătorită pentru tot restul vieții. Când Dumnezeu îi acordă aceste dorinţe, Dwynwen se dedică bisericii și pune bazele mănăstirii din Llanddwyn Island.
În mod tradițional, ziua Sf. Dwynwen este sărbătorită prin dăruirea şi primirea de linguri („lovespoons”). Tradiţia datează din secolul 17, când tinerii le tăiau dintr-o singură bucată de lemn, le decorau mânerul cu simboluri romantice și apoi le dăruiau fetelor pe care puseseră ochii. Cel mai vechi exemplar descoperit, datând din 1667, este expus la Muzeul de Etnografie din St. Fagans, Cardiff.
Marea Britanie-ţara unde există superstiții ciudate
În Marea Britanie, în ajunul Zilei Îndrăgostiților, femeile obişnuiau să prindă patru frunze de dafin de colțurile pernei şi să mănânce ouă cu sare, fără gălbenuş. Ele credeau că vor visa apoi viitorii lor soţi. De asemenea, femeile îşi scriu numele pretendenţilor pe o bucată de hârtie și le pun în bile de lut pe care le aruncă în apă. Ele credeau că acel bileţel care ajungea primul la suprafaţă conţinea numele viitorului lor soţ. În timp ce majoritatea tradițiilor de Valentines Day în Marea Britanie au devenit acum folclor, câteva continuă să fie practicate.
Coreea de Sud-unde oamenii „plâng” pentru că sunt singuri
În Coreea de Sud, similar cu Japonia, femeile dau ciocolata bărbaţilor, pe 14 februarie, iar bărbații dăruiesc dulciuri femeilor pe 14 martie (Ziua Albă). Pe 14 aprilie (Ziua Neagră), cei care nu au primit nimic pe 14 februarie sau pe 14 martie merg la un restaurant chinezesc pentru a manca tăiţei negri (자장면 jajangmyeon) și „plâng” faptul că sunt singuri. Coreenii sărbătoresc şi Ziua Pepero pe 11 noiembrie, atunci când cuplurile tinere îşi dăruiesc prăjiturele Pepero. 14 a fiecărei luni marchează o sărbătoare a dragostei în Coreea, cu toate că cele mai multe dintre ele sunt obscure. Din ianuarie până în decembrie: Ziua Lumânărilor, Ziua Îndrăgostiților, Ziua Albă, Ziua Neagră, Ziua Trandafirilor, Ziua Sărutului, Ziua de Argint, Ziua Verde, Ziua Muzicii, Ziua Vinului şi Ziua Îmbrăţişărilor.
Finlanda-ţara unde se sărbătoreşte prietenia în loc de iubire
În Finlanda, Ziua Îndrăgostiților este numită „Ystävänpäivä”, care înseamnă „Ziua prieteniei”. Spre deosebire de multe alte țări în care Ziua Îndrăgostiților este în principal o zi a „romantismului”, în Finlanda este, de asemenea, ziua în care prietenii apropiați îşi trimit reciproc cărți și cadouri. Chiar și așa, este o zi populară pentru finlandezi să se logodească şi să se căsătorească.
China- ţara unde oamenii vizitează Templul Pețitorilor pentru a cere iubire
Ziua a șaptea a lunii a șaptea a calendarului este cunoscută sub numele de Qi Xi Jie (de asemenea, numită Noaptea Şeptarilor, Festivalul Şeptarilor, Festivalul Celor Şapte Surori, sau Festivalul Fiicei), o sărbătoare tradițională, care a fost recent redenumită Ziua Îndrăgostiților în China. În 2013, acesta cade pe 13 august.
Acest festival tradițional chinez se bazează pe o poveste de dragoste care a început cu mai mult de 2.000 de ani în urmă. Ca toate poveștile populare, există mai multe variante ale legendei Festivalului Qixi, dar povestea de bază este, de obicei, aceeași: un cuplu chinez, Niulang (văcar) și Zhinv (zână) au fost separaţi de zeiţa cerului, care s-a supărat că o zână ar dori să se căsătorească cu un muritor. Ei se puteau întâlni doar o dată pe an pe un pod format din coţofene, cărora le-a fost milă de cuplu separat.
Pentru a sărbători această zi, îndrăgostiţii vizitează Templul Peţitorilor și se roagă pentru dragoste, fericire, și căsătorie. Ei mai vizitează templul pentru a cere noroc în dragoste. În această noapte, fetele nemăritate se roagă la Vega, steaua lui Zhniv. De asemenea, fetele tinere sculptează pepeni în această zi.