Suveranul pontif a confirmat astfel în faţa cardinalilor reuniţi în consistoriu faptul că cele două figuri simbolice ale Bisericii Catolice, Karol Wojtyla – devenit primul papă polonez, papa Ioan Paul al II-lea – şi italianul Angelo Giuseppe Roncalli, devenit papa Ioan al XXIII-lea, vor fi declaraţi sfinţi.
Data acestei aşteptate duble canonizări circula în mediu neoficial de câteva săptămâni. La 27 aprilie 2014 se sărbătoreşte ziua Milostivirii Divine, sărbătoare creată de Ioan Paul al II-lea.
Este de aşteptat ca la viitoarea ceremonie din Piaţa Sf. Petru să asiste sute de mii de oameni, mai ales din Italia şi Polonia.
Ioan Paul al II-lea (1978-2005), primul papă polonez din istorie, conservator şi deosebit de îndrăgit în cele peste 100 de ţări unde a dus cuvântul Bisericii, va fi canonizat într-un interval-record, de doar nouă ani după moartea sa. Benedict al XVI-lea a decis să nu se mai ţină cont de perioada obligatorie de cinci ani pentru a începe procedura de beatificare şi apoi canonizare a predecesorului său, care a fost beatificat în mai 2011.
De asemenea, papa Francisc nu a mai aşteptat pentru canonizarea lui Ioan al XXIII-lea (1962-1965) ca acestuia să-i fie atribuit un miracol. Ioan al XXIII-lea este cel care a inaugurat marele Consiliu ecumenic Vatican II (1962-1965), ce a vizat deschiderea Bisericii Catolice în faţa lumii, şi imaginea pe care a lăsat-o peste tot este cea a unui om simplu, plin de umor şi apropiat de semenii săi, cum este de altfel, în oarecare măsură, chiar papa Francisc.
Canonizarea celor doi în acelaşi timp ilustrează dorinţa papei Francisc de a menţine un echilibru între două figuri foarte diferite ale lumii catolice, dar şi să evite un cult exagerat al personalităţii papei Ioan Paul al II-lea, notează AFP. Pe de altă parte, potrivit unor analişti citaţi de AP, dubla canonizare vizează şi unificarea bisericii, fiecare dintre cei doi având propriii admiratori, respectiv critici.
În ceea ce-l priveşte, papa Francisc este un admirator al amândurora: la comemorarea din acest an a morţii lui Ioan Paul al II-lea, el s-a rugat şi la mormântul unuia şi la al celuilalt, un semn că a văzut în cei doi o importantă continuitate personală şi spirituală.