Trebuie să încep prin a mărturisi că nu am crezuri politice. Nu sunt nici băsist, nici pontist, nici antonescianist, şi în prezent nu există nicio grupare politică în care să cred sau pe care s-o sprijin.
După această „dezvăluire”, am să vorbesc despre noul Cod al Insolvenţei, care a fost lansat în dezbatere publică la iniţiativa Ministerului Justiţiei, şi pe care Guvernul României s-a repezit, entuziast, să-l aprobe prin Ordonanţă de Urgenţă. Din nou, mărturisesc că acest mod de a trece legi în România mă dezgustă, în general, mai ales atunci când e folosit frenetic. Pentru că atunci nu înţeleg de ce mai plătim salarii pentru o mulţime de parlamentari. Dar…
Cea mai înverşunată critică la adresa guvernului Ponta este aceea că nu este în stare să colecteze banii la bugetul statului. Altfel spus, toată lumea fentează, face slalom, deschide şi închide firme cu nonşalanţa cu care şi-ar schimba şosetele, iar Guvernul pur şi simplu nu reuşeşte să facă faţă avalanşei inventive de şmecheri care, pe de o parte, ţipă că statul nu le dă nimic, iar pe de alta nu-şi plătesc taxele, iar profiturile şi le trimit prin insule exotice.
Iarăşi, n-aş avea nimic împotrivă, pentru că am convingeri mai degrabă liberale decât socialiste. Totuşi, nu pot decât să mă dezic de isteria unei anumite părţi a presei, care s-a înfipt în gâtul Executivului, pe care îl acuză că vrea să dea această lege „cu dedicaţie” pentru Realitatea TV. Pentru că este vorba, poate întâmplător, deşi meseria m-a învăţat să nu cred în coincidenţe, de aceeaşi parte a presei care acuză Guvernul Ponta că nu e în stare să-şi colecteze banii. Care ţipă: de ce nu ia Guvernul măsuri pentru a aduna dările şi a reduce evaziunea? Apoi, când ia, ţipă: dar de ce ia Guvernul măsuri? Nu cumva pentru că vrea să ne închidă? Citeşte mai mult pe ECONOMICA.NET