Toată lumea ştie de vasul Titanic şi de scufundarea lui care a dus la moartea a peste 1.700 de persoane. Cu toate acestea, istoria vasului Sultana, un vapor cu aburi care naviga pe râul Mississippi este uitată, chiar dacă a dus la moartea mult mai multor pasageri, fiind o poveste cu adevărat tristă. În acelaşi timp, scufundarea a fost considerată unul dintre cele mai mari accidente maritime din istoria Statelor Unite.
În data de 27 aprilie 1865, la doar câţiva kilometri de oraşul Memphis din Tennessee a fost văzută o explozie uriaşă pe râul Mississippi. Astfel, vasul cu aburi Sultana, care avea la bord aproximativ 2.400 de persoane, se scufunda. Cu toate acestea, teribilul accident a fost dat repede uitării deoarece câteva zile mai târziu unul dintre cei mai importanţi preşedinţi americani a fost asasinat. Moartea lui Abraham Lincoln a şters parcă din memoria americanilor decesul a mii de oameni. În acelaşi timp, câteva săptămâni mai târziu, Războiul Civil din America a luat sfârşit, accidentul fiind şi mai mult îngropat în memoria oamenilor.
Citeşte şi Imaginea BÂNTUITOARE a unei ÎNMORMÂNTĂRI pe MARE după scufundarea TITANICULUI
Majoritatea victimelor de pe vas erau soldaţi ai Uniunii care fuseseră eliberaţi de curând din lagărele Confederaţiei şi se îndreptau spre casele lor, fiind fericiţi că au scăpat din ghearele morţii. Din păcate, bucuria lor a fost scurtă deoarece au murit în chinuri groaznice după ce, din cauza reperaţiilor precare, unul dintre cazanele vasului a explodat, o mare parte din vas fiind distrusă. Mai mult, mulţi oameni au fost aruncaţi în apă din cauza suflului deflagraţiei. O cantitate imensă de cărbune încins s-a răspundit apoi pe punte, oamenii fiind arşi de vii. Incendiul a fost atât de mare încât a fost văzut de la mulţi kilometri distanţă, iar acesta s-a stins doar în momentul în care ambarcaţiunea s-a scufundat.
Citeşte şi Metroul din Paris modernizat după modelul Palatului Versailles VIDEO
Istoria unui metrou secret, construit pe ascuns
În anul 1904 oraşul New York a fost schimbat pentru totdeauna, după ce a fost construit metroul. Cu toate acestea, numeroşi americani nu ştiu că acesta nu a fost primul metrou din oraş. Deoarece traficul pe Broadway era teribil, Alfred Ely Beach, un tânăr antreperenor, patron al revistei Scientific American, a venit cu o idee inedită pentru acea vreme, să construiască un tren subteran care să fie propulsat de un ventilator uriaş care putea să împingă şi să tragă vagoanele înainte şi înapoi. Din cauza corupţiei funcţionarilor publici din perioada respectivă, mai ales a lui William Tweed, persoana care trebuia să dea avizele de construcţie privind astfel de lucrări, Beach a fost nevoit să înceapă construcţia declarând că este vorba de un sistem de livrare a poştei. Inedit este faptul că Tweed obţinea profituri uriaşe, având afaceri în domeniul transportului public, motiv pentru care nu voia să îi fie periclitate afacerile.
Cu toate acestea, Beach, alături de un mic grup de bărbaţi, au început să sape un tunel pe sub Broadway în toiul nopţii. Toată construcţia a fost ţinută secretă, pământul fiind ascuns în pivniţa unei clădiri pe care patronul revistei o cumpărase în acest scop. Munca a mers bine, dar cu puţin timp înainte finalizare, informaţia a ajuns la urechile presei, motiv pentru care toată construcţia a devenit publică. Echipa de muncitori a reuşit să termine linia la timp, iar prima staţie de metrou, între străzile Warren şi Murray a fost deschisă publicului în data de 1 martie 1870. Biletul costa doar 25 de cenţi pentru fiecare pasager, metroul fiind considerat un succes enorm. Astfel, peste 400.000 de oameni l-au folosit în primul an.
Citeşte şi Scos din filmele SF: Cum arată metroul viitorului FOTO şi VIDEO
Din nefericire, Tweed a fost deranjat de ceea ce s-a întâmplat şi a interzis extinderea liniei respective. Într-un final, funcţionarul a fost condamnat pentru corupţie, iar Beach a primit dreptul să lungească linia pe care a început-o. Din păcate, investitorii lui privaţi au început să dispară unul câte unul din cauza începutului unei crize economice. Astfel, metroul nu a fost terminat şi a rămas sigilat sub pământ, cu tot cu vagoanele lui de lux şi întreg angrenajul de funcţionare pentru 20 de ani, până a intrat în completarea actualei rute de metrou.