În prezent degenerarea maculară asociată vârstei înaintate este incurabilă. Nu există în prezent niciun tratament pentru cea mai răspândită formă de degenerare maculară, anume degenerarea maculară uscată ce afectează 90% dintre pacienţii care suferă de AMD. Noul studiu, ce a fost realizat pe animale, poate conduce la apariţia unui tratament facil împotriva AMD în viitorul apropiat, scrie Agerpres.
Există două forme de degenerare maculară: o formă uscată incipientă, caracterizată printr-o estompare treptată, lentă, a vederii centrale, precum şi o formă umed’, avansată, caracterizată de continuarea pierderii vederii concomitent cu dezvoltarea unor vase de sânge în spatele ochilor, vase care afectează ţesuturile înconjurătoare.
La nivel mondial, aproximativ o treime dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au cel puţin o formă incipientă de degenerare maculară, conform unui studiu publicat în 2012 în jurnalul medical Lancet. Aproape toate cazurile de degenerare maculară umedă provin din forma uscată a maladiei.
Anumite suplimente alimentare antioxidante, aşa cum este luteina, au demonstrat iniţial un oarecare potenţial de tratare a acestei afecţiuni, însă o serie de studii medicale exhaustive nu au reuşit să confirme acest potenţial. Astfel, în prezent, persoanele diagnosticate cu degenerare maculară uscată nu pot decât să aştepte şi să spere că maladia lor nu va avansa în etapa umedă.
Cercetători de la Universitatea Tufts din Massachusetts, coordonaţi de profesorul asociat de oftalmologie Rajendra Kumar-Singh, şi-au descris studiul ca pe o demonstraţie a unui concept. Ei au reuşit să demonstreze pe şoareci că o substanţă chimică denumită PPADS (prescurtare de la fosfat de piridoxal-6-azofenil -2′,4′-acid disulfonic) vindecă problemele oculare induse de degenerarea maculară.
Studii anterioare au arătat că degenerarea maculară este provocată, în parte, de un nivel ridicat MAC (complex de atac de membrană), care face parte dintr-un sistem imunitar normal, sănătos. MAC se formează de obicei la suprafaţa bacteriilor invadatoare, distrugându-le, în cazul persoanelor care suferă de degenerare maculară însă, MAC atacă şi celulele retinei, ucigându-le şi provocând pierderea vederii.
În noul studiu cercetătorii au experimentat cu PPADS pentru că există ipoteza că această substanţă opreşte atât formarea de MAC cât şi dezvoltarea de noi vase de sânge.
Lucrând cu cobai, cercetătorii au observat că ţesutul ocular afectat de AMD este vindecat sub acţiunea zilnică a PPADS. Kumar-Singh a precizat însă că eventualele picături de ochi care vor putea fi folosite de oameni nu se vor baza pe aceeaşi substanţă, PPADS, ci pe una similară, dar mai rafinată.
Robert Mullins, expert în degenerarea maculară şi profesor asociat de oftalmologie şi ştiinţe vizuale la Universitatea din Iowa, care însă nu a participat la studiu, s-a declarat intrigat de rezultate. „Există o idee foarte răspândită că MAC contribuie la AMD, şi că astfel, prin atenuarea MAC poate fi împiedicată evoluţia degenerării maculare”, a comentat el.
Concluziile acestui studiu au fost publicate în ultimul număr al revistei PLoS One.