Această descoperire este extrem de importantă, pentru că permite corectarea hărţilor privind extinderea materiei în Univers, şi a fost realizată cu ajutorul National Science Foundation’s South Pole Telescope (SPT) şi al observatorului spaţial Herschel.
Oamenii de ştiinţă au prevăzut de mai mult timp existenţa a două tipuri de ‘B-modes’. Cele descoperite recent au apărut la câteva miliarde de ani după naşterea Universului (vârsta Universului este estimată la aproximativ 13,8 miliarde de ani). Celelalte tipare de propagare a luminii sunt numite ‘primordiale’ şi, conform teoriei, provin din perioada de imediat după explozia primordială, Big Bang, la câteva fracţiuni de secundă după actul violent de naştere a Universului.
Citeşte şi Kirobo, primul robot astronaut din lume, a rostit primele sale cuvinte în spaţiu. Vezi ce a spus
Aceste evazive ‘B-modes’ primordiale pot conţine indicii despre naşterea Universului, iar oamenii de ştiinţă le caută combinând datele adunate în cadrul misiunii Planck. Atât Herschel cât şi Planck sunt misiuni aparţinând ESA (European Space Agency), dar sunt realizate cu importante contribuţii din partea NASA.
Cea mai veche lumină pe care o putem detecta în prezent, radiaţia cosmică de fond, provine dintr-o perioadă de ordinul sutelor de milioane de ani după Big Bang. Misiunea Planck a produs recent cea mai bună hartă universală a acestei radiaţii cosmice de fond, dezvăluind astfel noi detalii despre vârsta Universului, despre conţinutul şi originile sale.
Citeşte şi Astronautul Luca Parmitano, despre incidentul de pe ISS: M-am simţit ca un peşte într-un bol cu apă
O mică parte din această străveche lumină este polarizată, un proces care provoacă vibrarea în acelaşi plan a particulelor de lumină. Acelaşi fenomen se produce atunci când lumina solară se reflectă în apa unui lac, sau în particulele din atmosfera noastră (de unde şi ‘culoarea’ albastră a cerului). Există nişte ochelari speciali care pot izola această lumină polarizată, reducându-i strălucirea.