Ca şi în prima seară a festivalului, primele trupe care au urcat pe scenă au fost din România: Vespera, Abigail, Goodbye to Gravity şi Dirty Shirt.
Zona din faţa scenei s-a aglomerat odată cu apropierea concertului Leaves Eyes care este practic formaţia Atrocity plus Liv Kristine Espenaes, fosta vocalistă a cunoscutei trupe gothic Theatre of Tragedy. Combinaţia de metal cu influenţe din muzica tradiţională nordică şi anglo-saxonă a fost pe placul publicului, care a fost chiar mai entuziasmat decât la concertul susţinut cu o seară înainte de către Atrocity.
Piese precum „Elegy”, „Take the Devil in Me” sau „Velvet Heart” au pus în valoarea vocea aparte a lui Liv Kristine Espenaes. Totodată, au fost prezentate două piese de pe albumul ce urmează să fie lansat în noiembrie, album intitulat „Symphonies of the Night”: „Hell to the Heavens” şi „Symphony of the Night”. Cele două piese par să anunţe un album ceva mai sumbru în tonalitate decât cele precedente, dar şi mai bine lucrat.
După Leaves Eyes, au urmat finlandezii de la The 69 Eyes, formaţie care au devenit cunoscuţi prin combinaţia de gothic rock şi glam rock. Se pare că au deja un grup de fani şi în România care au cântat alături de ei la piese ca „The Chair” sau „Dead Girls are Easy”. „Juicy Lucy” a lipsit, slavă Domnului!
Festivalul s-a încheiat odată cu prestaţia celor de la My Dying Bride. Deşi fac o muzică „saturniană”, sumbră şi meditativă, britanicii au ştiut de fiecare dată să facă publicul din România să-i aclame frenetic, de trei ori la Sibiu şi acum la Bucureşti. Ca de fiecare dată au impresionat prin profesionalism şi prin rafinamentul muzicii lor, fără să recurgă la prea mult uzitatele tehnici de flatarea a auditoriului.
Playlistul a fost unul foarte echilibrat, conţinând piese atât de pe primele albume („Turn Loose the Swans” sau „The Cry of Mankind”), cât şi de pe realizări dicografice mai noi („Kneel till Doomsday”, „The Poorest Waltz”).