Panseurile parlamentarilor, colecţia de toamnă 2013. Află cum a ajuns România „o ţară vânată de ludomani”

Deşi anii de practică parlamentară au arătat că spaţiul alocat declaraţiilor politice este mai mult o pierdere de timp, în care unii oameni spun lucruri pe care nu le ascultă nimeni, nici măcar colegii lor rătăciţi marţi dimineaţa pe la Camera Deputaţilor, numărul acestor declaraţii este departe de a scădea. Mai mult, rămân pentru majoritatea parlamentarilor modalitatea preferată de exprimare politică.

Subiectele toamnei au fost, bineînţeles, Roşia Montană şi câinii vagabonzi. La ele s-au adăugat pensionarii, deoarece pe 1 octombrie s-a celebrat Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, iar aleşii au năboit la microfon pentru a-şi arăta preocuparea pentru pensionari şi compasiunea pentru câte au avut de pătimit.

Iată o mostră din Sorin-Avram Iacoban (PSD), care are o problemă că „băsiştii” au scos povestirea „Bunicul” din programa şcolară: „Aşa am asistat la demonizarea premeditată a părinţilor noştri, demonizare bine gândită de nişte indivizi portocalii care s-au plimbat ca melcii pe autostrada bunului simţ, dar care, în mod paradoxal, s-au erijat în continuatori ai tradiţiilor pe care cu jertfă părinţii şi bunicii noştri le-au păstrat (…) Ce au mai reuşit băsiştii să facă? Ooo…, au scos din manualele şcolare şi povestirea lui Barbu Delvrancea, ‘Bunicul’, aşa ca o pedeapsă binemeritată pentru vârsta a treia”.

Iacoban mai are şi o declaraţie intitulată „Halatul de medic dispare, prioritate are halatul de contabil”. Înainte de asta cu halatele, Iacoban şi-a mai încântat colegii cu declaraţii intitulate „Viaţa are prioritate” şi apoi „Anii au prioritate”.

Foarte interesantă este şi declaraţia „România, o ţară vânată de ludomani”, în care ni se spune că toate relele de la păcănele purced: alcoolism, tabagism şi consum de droguri. „Dintre tinerii ce sunt dependenţi patologic de sloturi, 66% consumă alcool, 14% au apelat la droguri ilegale, iar 16,66% fumează, toate acestea, consumul de alcool, ţigări, droguri fiind consecinţă a practicării jocurilor de noroc”, a susţine Iacoban.

Tot de la PSD îl avem pe Scarlat Iriza, persoană înclinată către profunde meditaţii metafizice: „Prin educaţie, societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceaa ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate”. Câteodată însă, logica îi face feste: „Renunţând la falsa ipocrizie, trebuie spus că suntem ţara în care se construiesc mai multe biserici decât şcoli. A nu se înţelege că invoc o problemă de credinţă, chiar dimpotrivă”.

Nu lipsesc nici deputaţii „lirici”, cu exprimări ce arată fibra poetică ce zace ascunsă în ei. La acest capitol, excelează agronomii şi silvicultorii. Printre ei, Ion Melinte (PPDD, mai nou PSD): „Pământul nu poate răbda prea multă vreme oamenii inconştienţi. El se cere iubit şi respectat, altminteri răzbunarea lui este teribilă. Dar cine îl iubeşte mai mult decât acela care-l munceşte, acela care de dimineaţă până seara îl udă cu sudoarea lui, îl încrucişează cu soarele şi apa pentru a obţine gustoasa pâine?”.

Un alt poet agro-silvicol este Ioan Stan (PSD). „De ce n-a ieşit nimeni în stradă când se tăiau pădurile Sucevei, lăsând pământul rănit pradă ploilor şi vântului, pornit, fără pavăza codrilor, la vale pe urma arginţilor, peste amarul celor măcar la fel de îndreptăţiţi la viaţă ca şi câinii maidanezi?”, se întreabă Stan revoltându-se împotriva celor care se opun eutanasierii câinilor vagabonzi.

Mult mai prozaic este Vasile Mocanu (PSD) pentru care Curtea Constituţională este „măciucă împotriva poporului”, în care au intrat „şase filistini plătiţi gras in banii poporului”.

De la UDMR, Molnar Zsolt îşi aminteşte de perioada comunistă şi cât datorăm din acea vreme vecinilor noştri, BT din Bulgaria, blugi din Ungaria şi vegeta de la sârbi, dar mai ales meciuri de fotbal. „Să ne amintim de momentele în care fugeam cu toţii cu televizorul alb-negru în spate pe dealuri ca să prindem câte o transmisie de la vecini a unui meci de fotbal din campionatul mondial”, susţine Molnar, deşi cred că puţini oameni s-ar duce cu televizorul în vârful dealului din simplul motiv că nu prea ar avea unde să-l bage în priză.

Bineînţeles, nu lipsesc deputaţii care spun lucruri absolut banale, dar se folosesc de tribuna Parlamentului pentru asta. Iată două exemple: „Sunt şofer pe drumurile publice din România. Membrii familiei mele sunt la rândul lor şoferi, iar aceia care nu au ajuns încă să-şi ia permisul de conducere sunt pietoni şi traversează străzi” (Cristina Nechita – PSD); „Referitor la proiectul investiţiei de la Roşia Montană, avizat de Executiv, personal mă voi pronunţa împotriva realizării acestuia. În consecinţă, voi vota contra” (Marioara Nistor – PPDD). Tot Cristina Nechita este autoarea echivalentului modern al panseului lui Caţavencu „Să avem şi noi faliţii noştri”. „Nu putem aveam capitalism fără insolvenţă şi fără faliment”, ne spune Nechita.

Probleme cu insolvenţa are Florin-Mihail Secară (PDL) care are o declaraţie intitulată „Insolvenţa salvează impotenţa”. Un titlu macabru a pus Cătălin-Marian Rădulescu (PSD): „Votez pentru eutanasiere! Votez pentru oameni!” Doamne fereşte!

Iuliu Nosa (PSD) împărtăşeşte cu Sorin Iacoban obsesia pentru priorităţi. „Solidaritatea naţională trebuie să fie prioritară” şi „Trebuie să ne stabilim cu atenţie priorităţile pentru această sesiune” sunt două dintre declaraţiile politice ale lui Nosa. Lor li se alătură Viorel Palaşcă (PSD) cu declaraţia „Locurile de muncă pentru tineri, o prioritate guvernamentală”, semn că „prioritate” este un cuvânt esenţial în limba de lemn a politicii de astăzi.

De registrul trivial se ocupă Vasile Popeangă (PSD), într-o diatribă îndreptată împotriva sancţiunilor aspre prevăzute de noul Cod Rutier. „Doar pentru că un poliţist are chef să-i ia amănţicii sale scumpe şi dragi un inel nou şi vrea să-şi găsească fraierul pe care să-l poată tapa de nişte bani, legea nu trebuie să-i ofere astfel de posibilităţi”, crede Popeangă.

Ovidu Raeţchi (PC) are niscaiva probleme cu geografia: „Diaspora românească în Siria este printre cele mai importante din Europa”.

Şi Ion Răducanu de la UNPR face afirmaţii surpinzătoare: „În planurile francmasonieriei mondiale de dominare a lumii prin deţinerea puterii cu ajutorul aurului, România este cunoscută ca fiind ‘pământul făgăduinţei’, Noul Ierusalim şi viitorul centru spiritual al planetei”.

Panseuri de calibru ne oferă Iulian Vladu (PDL): „Adrian Năstase, prim-ministru PSD, a dus un război crunt cu jurnaliştii critici, pe care a încercat să-i extermine economic şi chiar să-i agreseze” sau „România, fierbe de câteva luni, sub privirile blânde şi umede ale actualei puteri”.

Declaraţiile politice au consemnat, în timp, şi trădările mai mari sau mai mici ale parlamentarilor: trădarea partidelor care i-au trimis în Parlament sau a propriilor convingeri. Pe 24 septembrie, deputatul PPDD Miron-Alexandru Smarandache spunea „Teleguvernarea USL nu a făcut nici un bine nimănui”. Situaţia s-a schimbat până pe 15 octombrie, interval în care USL i-a făcut un bine lui Smarandache cooptându-l într-unul din partidele de guvernământ, anume PSD. „M-am alăturat unei echipe de profesionişti, câştigătoare, care a dorit să-mi aduc contribuţia la viitoarele decizii, menite să îmbunătăţească viaţa românilor şi să le facă dreptate”, spunea atunci Smarandache.

Un sport mai nou al deputaţilor este multiplicarea numărului de declaraţii politice fie prin lecturarea lor de mai multe ori în plen, fie prin depunerea lor la secretariatul Camerei de mai multe ori. Aşa par mai activi sau poate speră că dacă nu i-a băgat nimeni în seamă prima dată au mai multe şanse a doua oară. De exemplu, Florin Iordache (PSD) a depus aceeaşi declaraţie privind grupele de muncă pe 15 şi 22 octombrie, înregistrând-o de două ori. Procedeul a fost folosit şi de Scarlat Iriza pe 18 septembrie şi 1 octombrie şi de Ionuţ-Cristian Săvoiu (PSD) în 10 şi 18 septembrie.

Cum gura păcătosului adevăr grăieşte, îi dăm în încheiere cuvântul deputatul Ovidiu-Cristian Iane (PSD), cu reflecţiile sale despre ceea ce reprezintă declaraţiilor politice ale deputaţilor: „În fiecare zi de marţi, la momentul prezentării declaraţiilor politice, am stat şi m-am gândit de ce aceste acte ale noastre ca parlamentari s-au degradat în aşa fel încât au devenit de foarte multe ori din păcate, doar simple vorbe cărora prea puţini dintre noi le acordă importanţa pe care o merită”.