Potrivit unui expert, după o analiză mai atentă a textelor şi a unor indicii expuse la British Museum, nu s-au găsit dovezi pentru că arheologii ar fi căutat în locul greşit.
Dr. Stephanie Dalley de la Universitatea Oxford, grădinile ar fi de fapt îngropate în anticul oraş Ninive, în apropierea oraşului de azi Mosul, în nordul Irakului.
Dr. Dalley de la Institutul Oriental al universităţii, şi-a petrecut ultimii 20 de ani căutând locul grădinilor suspendate, considerate de mulţi a fi doar un mit, din lipsa dovezilor fizice.
Se crede că Grădinile Suspendate din Babilon au fost contruite în jurul anului 600 î.Hr., deşi această dată a fost luată din texte scrise la sute de ani după eveniment. Unul din texte spune că grădinile au fost construite de împăratul babilonian Nabucodonosor, în provincia Babilon, drept cadou pentru soţia sa Amyitis. Cu toate astea, grădinile nu au fost menţionate în textele scrise de împărat. Acest lucru a convins-o pe dr. Dalley să studieze textele mai atent, iar în timpul cercetării sale a descoperit o prismă la British Museum din Londra, acoperită cu un text în cuneiformă.
Cuneiforma este o scriere antică din timpul Babilonului, folosită şi de imperiile asiriene. Prisma conţinea detaliile unui rege denumit Sennacherib, liderul imperiului asirian, care a trăit cu un secol înainte de Nabucodonosor.
Scrierile acestea se refereau la un palat construit în apropierea capitalei imperiului asirian, Ninive, precum şi o grădină descrisă drept „o minune pentru toţi oamenii”.
Nepotul lui Sennacherib, Assurbanipal, ar fi desenat o imaggine a grădinii pe un panou, în acel palat.
Dr. Dalley a putut combina hărţile antice cu versiunile din ziua de azi pentru a localiza ceea ce credea ea că sunt ruinele palatului, potrivit documentarului „Finding Babylon’s Hanging Garden”. Ea spune că teoria ei este susţinută de un basorelief luat din Ninive, care detalia locul palatului, alături de o grădină cu terase şi copaci. Experta spune că Ninive mai era denumit şi Noul Babilon, de unde şi confuzia.
Istoricul grec Diordorus Siculus descria grădinile ca având 122 metri lungime şi 122 metri lăţime, iar pereţii aveau 24 de metri înălţime. Unii istorici şi arheologi cred că grădinile au fost distruse de războaie şi de timp, în timp ce alţii cred că au fost dărâmate de un cutremur.
Dr. Dalley spune că este nevoie de mai multe cercetări înainte ca arheologii să poată confirma locul grădinilor.