Românii au propriul Halloween: SFANTUL ANDREI, momentul când spiritele morţilor ies din morminte

SFANTUL ANDREI. Sâmbătă, 30 noiembrie, creştin-ortodocşii îl celebrează de pe Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor. Sărbătoarea religioasă este regăsită, însă, şi în calendarul popular, fiind suprapusă peste un personaj din mitologia locală, Sântandrei.

Ziua de Sfântul Andrei reprezintă în calendarul popular începutul sezonului rece, al frigului şi al întunericului, precum şi activitatea tot mai accentuată a lupilor. Această zi este una propice pentru acte divinatorii, vrăji de ursită şi previziuni meteorologice.

Figura centrală a sărbătorii este Sântandrei, o divinitate precreştină, personificare a lupului, peste care creştinismul a suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, ocrotitorul României. Sântandrei a preluat astfel numele și data de celebrare ale Apostolului Andrei – 30 noiembrie.

Ziua Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută  în calendarul popular sub denumirea de Sântandrei Cap-de-Iarnă. Sfârşitul toamnei este serbat la 30 noiembrie, cu unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, Ajunul Sf. Andrei. Este momentul în care, după credințele populare, se pogoară pe pământ sfinții patroni ai lupilor, Petru și Andrei, și se dezlănțuie forțele malefice reprezentate de strigoi și de lupi.

Alte articole

Grea e viața la bloc. Gestul unui locatar i-a băgat în sperieți pe vecini

Rețete de Halloween care îi vor da pe spate pe copii. Biscuiții cu dinți care îi vor face îngrozitor de fericiți pe cei mici

„Punctând un început, această noapte este una puternic marcată de sacru, astfel explicându-se manifestările specifice acestei sărbători: coborârea spiritelor morților precum și luptele nocturne ale strigoilor și strigoaicelor care fură mana laptelui și a câmpului. Remediile cele mai eficiente pentru a contracara acțiunea acestor spirite neliniștite erau: sarea, macul, cânepa și usturoiul”, a declarat etnologul Ania Moldoveanu pentru ROMÂNIATV.NET.

Ajunul Sf. Andrei (29 noiembrie) – Noaptea strigoilor

În cultura tradițională românească, spiritele morţilor se manifestă printre cei vii în perioada marcată de zilele de ajun a două sărbători mari: Sf. Gheorghe (22 aprilie) și Sf. Dumitru (25 octombrie). Perioada de maximă activitate este în ajunul Sf. Andrei (29 noiembrie) moment care marchează și începutul sezonului rece.

„În această noapte spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie la hotare, răspântii de drumuri și prin alte locuri necurate, folosindu-se de limbile de meliță și coasele furate din gospodăriile oamenilor. Duelurile lor durează până la cântatul cocoșilor, când spațiul se purifică și strigoii se întorc la locul lor”, explică Ania Moldoveanu pentru ROMÂNIATV.NET.

Unii strigoi atacă oamenii de SFANTUL ANDREI, sugând sângele celor care nu au grijă să ungă cu usturoi cercevelele ferestrelor, ușa și hornul. Pentru a fi protejați, oamenii se ungeau cu usturoi și pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate și pe la încheieturi.

În noaptea de 29 noiembrie se organiza „păzitul usturoiului”, o noapte de veghe în care tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și resturi de la lumânările de Paști, aprinse.  „Dimineața, pe lumina zilei, tinerii ieșeau în curtea casei unde usturoiul era jucat în mijlocul horei, apoi era împărțit între participanți. Usturoiul privegheat, uneori dus la biserică și sfințit, se păstra la icoană, fiind folosit peste an în farmecele de dragoste și ca leac pentru vindecarea bolilor”, mai spune etnologul pentru ROMÂNIATV.NET.

La Sântandrei se consumă covaşa, o băutură fermentată rituală preparată din mălai și făină sau din mălai de porumb sau mei, mai ales în zona de est a țării. Covașa se împărțea la vecini pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos. În Moldova se credea că fiecare om trebuia să bea covașă, în această zi, pentru a fi ferit de strigoi.

Fetele care vroiau să își vadă ursitul preparau în această noapte „turta de Indrei”, din apă, făină și sare în cantități egale, măsurate cu o coajă de nucă. Ele îşi vedeau, astfel, în vis, pe viitorul soț venind să le ofere apă.

Citeşte şi SFÂNTUL ANDREI. TRADIŢII ŞI OBICEIURI. Sf. Andrei îţi aduce viitorul soţ în vis, te scapă de blesteme
 
De asemenea, în această zi fetele făceau un colac din aluat dospit în mijlocul căruia puneau un cățel de usturoi. Colacul astfel preparat era lăsat timp de o săptămână la loc călduros. Dacă usturoiul încolțea, fata avea noroc.
 
O altă metodă de a aprecia viitorul era cea în care se măsurau 9 ceșcuțe de apă într-o strachină care se punea la icoană. A doua zi se verifica nivelul apei: dacă era mai multă, măcar cu o picătură, fata respectivă era norocoasă.

„Pentru a proteja casa, gospodăria și pe membrii familiei de acțiunea malefică a strigoilor, se recurgea la o serie de acte și gesturi magice performate mai ales de către femei. Substanțele cu cea mai mare eficiență erau: usturoiul, sarea sau semințele de mac. De exemplu, ușile și ferestrele se ung cu usturoi iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi feriți de acțiunea strigoilor”, povesteşte Ania Moldoveanu.

Sf. Andrei (30 noiembrie) – Sântandrei, Andrei-de-Iarnă, Indrea, Ziua Lupului

Ziua Sf. Andrei poartă denumirea populară de „Ziua lupului”, serbându-se prin nelucru pentru ca lupii să nu atace vitele și oamenii. Femeile opresc muncile casnice în această zi: nu torc, nu mătură, nu scot gunoiul din casă, nu curăță grajdurile, nu se piaptănă, nu fac zgârieturi, nu dau de pomană și nu dau nimic de împrumut. Aceste gesturi au rolul de a limita acțiunea dăunătoare a lupilor în virtutea principiilor magiei simpatetice.

Pentru a evita ca strigoii să intre în casă și să provoace stricăciuni, se ung cu usturoi pragul ușii, ferestrele, hornul, făcându-se semnul crucii. În același scop, se ungeau cu usturoi și oamenii sau mâncau mâncăruri cu usturoi. Ca să fie apărată ograda de acțiunea strigoilor dar și de cea a lupilor, se ungea cu usturoi poarta.

În această zi nu se lucrează pentru că e începutul iernii și oamenii vor să le meargă bine tot anul. Ziua se serbează prin nelucrare ca să nu strice lupii vitele și pentru ca oamenii care pornesc la drum în această zi să nu fie atacați de lupi. Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte sau îi omoară dracul copiii.

În noaptea de Sf. Andrei se poate ghici şi cum va fi vremea peste iarnă, prin observarea lunii. „Dacă luna e plină și cerul senin, iarna va fi moinoasă; dacă luna e plină și cerul întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă urmează zăpezi mari și grele”, arată etnologul.

În seara de Sf. Andrei se seamănă grâu într-o strachină de pământ. Cel al cărui grâu crește frumos și verde avea noroc. În același scop se puneau în apă ramuri cu muguri. După felul în care creștea grâul semănat se putea interpreta și rodnicia ogoarelor în noul an.

Cine a fost Sfântul Apostol Andrei şi care este legătura cu România şi cu lupii

Sfântul Andrei era fratele Sfântului Petru şi înainte de a deveni ucenic al lui Iisus Hristos, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit teologilor şi istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea închinate Sfântului Andrei întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în ţara noastră.

Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se crede că numele de Apostolul Lupilor derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la simbolul lor, lupul. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că liderul lupilor l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost. Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa.

Sfântul Andrei a murit ca martir în oraşul grecesc Patras.