Ziua Naţională în diaspora: Românii din Bruxelles s-au rugat, au mâncat mici şi au dansat Hora Unirii

Românii din Bruxelles s-au adunat, duminică dimineaţă, la Biserica cu hramul „Sf. Parascheva” din cadrul Centrului Spiritual Cultural Român de pe Rue de Charite din Bruxelles pentru a sărbători Ziua Naţională. Slujba de Liturghie a fost oficiată de preotul Bogdan Popescu, iar cei prezenţi s-au rugat şi au aprins lumânări pentru vii şi pentru morţi, după care au sărbătorit tradiţional, cu mici şi cârnaţi la grătar, dar şi cu Hora Unirii şi colinde, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Liturghie cu steaguri tricolore

Bisericuţa este neîncăpătoare, au venit la slujbă peste 200 de persoane, tineri, copii, dar şi oameni în vârstă, simpli muncitori, mânaţi de nevoia să lucreze în străinătate, dar şi funcţionari din instituţiile europene. Unii au adus steaguri tricolore pe care le-au dat copiilor să le poarte, iar alţii au îmbrăcat costume populare. În sală a fost prezent şi ambasadorul României la UE, Mihnea Motoc.

Citeşte şi Încă o ZI LIBERĂ pentru români. Ziua de 24 Ianuarie ar putea fi declarată sărbătoare naţională

Ana Şerban, vicepreşedintele Fundaţiei „Valenţe umane”, organizatorul manifestării, a declarat corespondentului MEDIAFAX că a fost pregătit un program special, care a inclus şi spectacolul de teatru „Păcală s-a născut român”, desfăşurat în curtea bisericii, urmând ca sărbătorirea Zilei Naţionale să continue şi luni. „Programul va continua şi luni cu un concert de gală, şi o recepţie cu produse tradiţionale româneşti, cu sarmale. Sunt invitaţi la aceste evenimente românii care trăiesc în Bruxelles, dar şi oficialităţi, ambasadorul României în Belgia, ambasadorul Moldovei în Belgia şi reprezentantul permanent al Bulgariei la UE, europarlamentari”, a spus Şerban.

Citeşte şi Manifestaţii la Chişinău: Sute de moldoveni au cerut UNIREA CU ROMÂNIA

Preotul Bogdan Popescu sfârşeşte Liturghia şi se adresează enoriaşilor, după care rosteşte o rugăciune specială pentru poporul român. Credincioşii îngenunchează şi îşi fac cruce.”Mă bucur să văd costumele noastre populare, aşa cum le purtau strămoşii noştri când mergeau la biserică, să văd tricolorul pe care cei mici îl ţin în mână. Mă bucur să văd tricolorul pe care îl purtaţi lângă inimă şi sunt sigur că cei care nu aţi avut azi tricolor, îl purtaţi în sufletele dumneavoastră. (…) Trebuie să reînvăţăm să îl iubim pe Dumnezeu, şi de aceea ne rugăm azi, iar când îl iubim, Dumnezeu ne răspunde şi ne umple sufletele. Izbăveşte-ne, Doamne Isuse Hristoase, şi apără ţara aceasta. Primeşte rugăciunile robilor tăi şi mântuieşte-i, dă conducătorilor ţării înţelepciune”, a spus preotul.

După Liturghie, în curtea bisericii s-a scos un drapel tricolor, iar cei prezenţi au încins Hora Unirii, degustând din bucatele tradiţionale pregătite de organizatori – mici, prăjituri, cozonaci, şi ascultând colinde.

Dor în roşu, galben şi albastru

Printre cei prezenţi, o româncă îmbrăcată în roşu, galben şi albastru, îşi poartă cu mândrie culorile naţionale. Şi-a cumpărat ţinuta dintr-un magazin din Bruxelles, a dat pe ea 20 de euro, şi a îmbrăcat-o special pentru 1 Decembrie, pentru că nu are ie. Se numeşte Mioara, este din Oneşti, judeţul Bacău, şi lucrează în Bruxelles de peste 11 ani, în curăţenie. În ţară a lucrat ca brutar – patiser şi visează să îşi deschidă, împreună cu fiul său, o cofetărie în Bruxelles, în care să prepare pentru belgieni poale-n brâu şi cozonaci cu nucă.

Citeşte şi Apel la solidaritatea tuturor românilor: Să sărbătorim 1 Decembrie cum se cuvine. Nu deturnaţi Ziua Naţională

„Aici suntem o părticică din România, vorbim româneşte, ne păstrăm tradiţiile noastre româneşti, ne aducem aminte cu plăcere de România, dar cu durere în suflet pentru că nu suntem alături de cei din ţară. Ziua Naţională este un prilej să vedem bradul împodobit, să vedem tricolorul, să nu uităm tradiţiile noastre. Sunt mândră că sunt româncă”, a spus Mioara.

Silviu este din Craiova şi lucrează în construcţii de trei ani. Îşi ostoieşte dorul de casă la biserică.”Ca orice român, îmi e dor de România, şi îmi sting dorul de casă aici la biserică, de 1 Decembrie, printre ai mei. M-aş întoarce în România, dar condiţiile nu sunt bune, traiul acasă e greu, salariile mici. Încă nu e timpul să ne întoarcem. Nu e uşor departe de ţară”, spune Silviu.

În primul rând din biserică, aşezat aproape de altar, un bărbat în vârstă, îmbrăcat în costum popular din zona Muscelului, lăcrimează. Se roagă în genunchi şi ascultă cu mâinile împreunate cuvintele preotului.
„Am trăit momente înălţătoare la slujbă, de 1 Decembrie. Mă simt român şi, deşi lucrez departe de ţară, la Bruxelles, din 2005, vin cu drag la biserică, şi vin cu drag să sărbătorim 1 Decembrie”, a spus Ionică, care este şofer de TIR, are 57 de ani şi este de loc din comuna Dâmbovicioara, judeţul Dâmboviţa.

Un alt român prezent la slujbă, Dacian, este din Cluj-Napoca şi lucrează de peste 7 ani la Bruxelles, la Comisia Europeană. A venit cu soţia sa care este medic la un spital din capitala Belgiei. Este prezent la biserică în fiecare duminică şi nu putea rata sărbătoarea de Ziua Naţională. Se simte român într-atât, încât conduce o Dacie, cu număr de Cluj.„Chiar dacă sunt plecat din România de atâta timp sunt în continuare român şi îmi place să mă mândresc cu asta. Despre România, pot să spun că este privită de cei care trăiesc aici cu nostalgie, cu tristeţe de multe ori, pentru că, din păcate, nu reuşim de atâta timp să ajungem acolo unde ne-am dori„, a spus Dacian.

Ema lucrează şi ea ca funcţionar la Comisia Europeană. Este la Bruxelles de cinci ani şi a venit la biserică cu fiul ei, Filip, care are şase ani şi jumătate. „Venim la biserică nu numai la 1 Decembrie, ci şi în alte duminici. L-am adus acum pe băieţel să înveţe şi el ce înseamnă credinţa şi tradiţiile noastre. Îi plac tradiţiile şi se simte român„, a spus Ema.

Cei peste 200 de români au continuat cu voie bună, servind bucatele tradiţionale şi bucurându-se de Ziua Naţională. Dincolo de nevoile care i-au mânat peste hotare, duminică au reuşit să găsească în curtea bisericii „o bucăţică de România”, în care şi-au ostoit dorul de casă.